12 definiții pentru precădere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRECĂDÉRE s. f. Întâietate, prioritate, preferință acordată unei persoane, unei probleme etc. ◊ Loc. adv. Cu precădere = în primul rând, înainte de orice; mai ales, în (mod) special, îndeosebi, de preferință. – Pre1- + cădere.

PRECĂDÉRE s. f. Întâietate, prioritate, preferință acordată unei persoane, unei probleme etc. ◊ Loc. adv. Cu precădere = în primul rând, înainte de orice; mai ales, în (mod) special, îndeosebi, de preferință. – Pre1- + cădere.

precădere sfs [At: (a. 1839) DOC. EC. 728 / E: pre- + cădere] 1 Prioritate acordată unei persoane, unei probleme, unei acțiuni, unei opinii etc. 2-3 (Îljv) Cu ~ (Care este, se face, se preferă etc.) înainte de orice. 4 (Rar) Superioritate față de ceva sau de cineva. 5 Pondere mai mare față de ceva sau de cineva. 6 Importanță mai mare față de ceva sau de cineva. 7 (Nob) Posedare a calității, a autorității de a face ceva.

PRECĂDÉRE s. f. sg. Întîietate, prioritate; preferință. Ai voit amice, ca mai înainte de a o tipări, să citesc eu, în manuscript, cartea... Teamă mi-e că, acordîndu-mi o așa amicală și lingușitoare precădere, n-ai nimerit tocmai bine. ODOBESCU, S. III 9. ◊ Loc. adv. Cu precădere = înainte de orice, mai ales, în (mod) special, îndeosebi, de preferință. Iosif al II-lea... căuta să afle păsurile oamenilor din popor și să-i ajute cu precădere asupra exigențelor nobilimii. ODOBESCU, S. III 522.

PRECĂDÉRE s.f. Prioritate; preferință. ♦ Cu precădere = mai ales, de preferință. [< pre- + cădere].

PRECĂDÉRE s. f. prioritate; preferință. ♦ cu ~ = mai ales, îndeosebi. (< pre- + cădere)

PRECĂDÉRE f. fam. Întâietate a unui obiect, a unei ființe sau situații în raport cu altele (când există posibilitatea de a alege); preferință. ◊ Cu ~ mai ales; îndeosebi. /pre- + cădere

*precădére f. (d. cad). Rar. Preferență.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

precădére s. f., g.-d. art. precădérii

precădére s. f., g.-d. art. precădérii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRECĂDÉRE s. v. prioritate.

PRECĂDERE s. întîietate, preponderență, primat, primordialitate, prioritate, (înv.) protie, protimie, protimisire, protimisis. (~ acordată unei probleme.)

Intrare: precădere
precădere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precădere
  • precăderea
plural
  • precăderi
  • precăderile
genitiv-dativ singular
  • precăderi
  • precăderii
plural
  • precăderi
  • precăderilor
vocativ singular
plural