14 definiții pentru preamări


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări.

PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări.

preamări [At: CORESI, EV. 49 / S și: prea mări / Pzi: ~resc / E: prea + mări1] 1 vr (Înv) A se îngâmfa. 2-3 vtr A (se) lăuda. 4 vt A slăvi.

PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă; a lăuda, a slăvi, a glorifica, a elogia. Nu se poate vorbi despre Alecsandri ca despre acei scriitori pe care toată lumea îi preamărește și nimeni nu-i cetește. SADOVEANU, E. 60. Șeful stației... crezu că e bine să preamărească opera inginerului. C. PETRESCU, A. 304.

A PREAMĂRÍ ~ésc tranz. A prezenta ca având proprietăți deosebite; a ridica în slăvi (pe nedrept); a proslăvi. /prea + a mări

preamărì v. a glorifica. [Modelat după slavicul proslăvi].

preamărésc v. tr. (d. prea și măresc, după exemple vsl.). Măresc, glorific, laud.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREAMĂRÍ vb. 1. v. glorifica. 2. a binecuvânta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de față.)

PREAMĂRÍ vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeți.

preamări vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. SEMEȚI.

PREAMĂRI vb. 1. a cinsti, a cînta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. a binecuvînta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de față.)

A preamări ≠ a defăima, a denigra

Intrare: preamări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • preamări
  • preamărire
  • preamărit
  • preamăritu‑
  • preamărind
  • preamărindu‑
singular plural
  • preamărește
  • preamăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preamăresc
(să)
  • preamăresc
  • preamăream
  • preamării
  • preamărisem
a II-a (tu)
  • preamărești
(să)
  • preamărești
  • preamăreai
  • preamăriși
  • preamăriseși
a III-a (el, ea)
  • preamărește
(să)
  • preamărească
  • preamărea
  • preamări
  • preamărise
plural I (noi)
  • preamărim
(să)
  • preamărim
  • preamăream
  • preamărirăm
  • preamăriserăm
  • preamărisem
a II-a (voi)
  • preamăriți
(să)
  • preamăriți
  • preamăreați
  • preamărirăți
  • preamăriserăți
  • preamăriseți
a III-a (ei, ele)
  • preamăresc
(să)
  • preamărească
  • preamăreau
  • preamări
  • preamăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)