10 definiții pentru prăvălit prăvălat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂVĂLÍT, -Ă, prăvăliți, -te, adj. Înclinat, răsturnat, rostogolit, prăbușit (peste ceva). ♦ Surpat, năruit, dărâmat. – V. prăvăli.

PRĂVĂLÍT, -Ă, prăvăliți, -te, adj. Înclinat, răsturnat, rostogolit, prăbușit (peste ceva). ♦ Surpat, năruit, dărâmat. – V. prăvăli.

prăvălit, ~ă a [At: EMINESCU, O. I, 92 / V: (îrg) ~lat / Pl: ~iți, ~e / E: prăvăli] 1 Care a căzut cu violență, cu zgomot de la o înălțime oarecare Si: prăbușit, răsturnat, rostogolit. 2 Dărâmat. 3 (D. ființe) Întins la pământ. 4 (D. ființe) Tolănit. 5 (Îrg; îf prăvălat) Abrupt. 6 (Îrg; îaf) Accidentat.

PRĂVĂLÍT, -Ă, prăvăliți, -te, adj. 1. Rostogolit pe un povîrniș, năpustit, precipitat la vale. (Poetic) Scînteie marea lină și placele ei sure Se mișc-una pe alta ca pături de cristal Prin lume prăvălite. EMINESCU, O. I 63. ♦ (Despre stînci, corpuri mari) Răsturnat pe o parte sau de tot. Pe piatra prăvălită pun crucea drept pecete Sub candela ce arde în umbra unui colț. EMINESCU, O. I 92. ♦ (Despre maluri, ziduri etc.) Surpat, năruit, dărîmat. 2. (Despre ființe) Doborît, culcat la pămînt, trîntit; (despre dușmani) înfrînt, răpus.

PRĂVĂLÁT, -Ă, prăvălați, -te, adj. 1. Răsturnat, prăvălit. Șterse mai întîi scîndura cu batista. Nu se lăți prăvălat pe spătar. El stătu drept și corect. C. PETRESCU, O. P. II 305. 2. (Despre un munte) Povîrnit, înclinat, abrupt. Mă urcai pe o culme prăvălată. MURNU, O. 162.

PRĂVĂLÁT, -Ă, prăvălați, -te, adj. 1. Răsturnat, prăvălit. 2. (Despre un munte) Povârnit, înclinat, abrupt. – Din prăvăla (= prăvăli).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂVĂLÍT adj. 1. v. dărâmat. 2. v. căzut. 3. v. povârnit.

PRĂVĂLIT adj. 1. dărăpănat, dărîmat, năruit, prăbușit, risipit, surpat, (pop.) hîit. (O construcție ~.) 2. căzut, năruit, prăbușit, răsturnat. (Un gard ~.) 3. prăbușit, răsturnat, surpat, (înv.) povîrnit. (Un mal ~.) 4. aplecat, înclinat, lăsat, plecat, povîrnit, strîmb, (pop. și fam.) hîit, (reg.) șoldit, șoldiu, (Ban.) șovîi. (O casă veche ~.)

PRĂVĂLÁT adj. v. abrupt, aplecat, drept, înclinat, oblic, perpendicular, pieptiș, pieziș, plecat, povârnit, prăpăstios, priporos, râpos, vertical.

prăvălat adj. v. ABRUPT. APLECAT. DREPT. ÎNCLINAT. OBLIC. PERPENDICULAR. PIEPTIȘ. PIEZIȘ. PLECAT. POVÎRNIT. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RÎPOS. VERTICAL.

Intrare: prăvălit
prăvălit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăvălit
  • prăvălitul
  • prăvălitu‑
  • prăvăli
  • prăvălita
plural
  • prăvăliți
  • prăvăliții
  • prăvălite
  • prăvălitele
genitiv-dativ singular
  • prăvălit
  • prăvălitului
  • prăvălite
  • prăvălitei
plural
  • prăvăliți
  • prăvăliților
  • prăvălite
  • prăvălitelor
vocativ singular
plural
prăvălat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăvălat
  • prăvălatul
  • prăvălatu‑
  • prăvăla
  • prăvălata
plural
  • prăvălați
  • prăvălații
  • prăvălate
  • prăvălatele
genitiv-dativ singular
  • prăvălat
  • prăvălatului
  • prăvălate
  • prăvălatei
plural
  • prăvălați
  • prăvălaților
  • prăvălate
  • prăvălatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)