prăvălit, ~ă a [At: EMINESCU, O. I, 92 / V: (îrg) ~lat / Pl: ~iți, ~e / E: prăvăli] 1 Care a căzut cu violență, cu zgomot de la o înălțime oarecare Si: prăbușit, răsturnat, rostogolit. 2 Dărâmat. 3 (D. ființe) Întins la pământ. 4 (D. ființe) Tolănit. 5 (Îrg; îf prăvălat) Abrupt. 6 (Îrg; îaf) Accidentat.