8 definiții pentru rostogolit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ROSTOGOLIT s. n. Rostogolire; zgomot care însoțește o mișcare de rostogolire. – V. rostogoli.
ROSTOGOLIT s. n. Rostogolire; zgomot care însoțește o mișcare de rostogolire. – V. rostogoli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rostogolit1 sn [At: CAMIL PETRESCU, U. N. 15 / E: rostogoli] (Rar) 1 Rostogolire (1) 2 Zgomotul făcut de o mișcare de rostogolire (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROSTOGOLIT s. n. Acțiunea de a (se) rostogoli; zgomotul care însoțește o mișcare de rostogolire. În aceeași clipă am auzit un rostogolit de tacîmuri. CAMIL PETRESCU, U. N. 15.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rostogolit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rostogolit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rostogolit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ROSTOGOLIT s. v. prăbușire, prăvălire, rostogolire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rostogolit s. v. PRĂBUȘIRE. PRĂVĂLIRE. ROSTOGOLIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
rostogolitsubstantiv neutru
- 1. Zgomot care însoțește o mișcare de rostogolire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: prăbușire prăvălire rostogolire
- În aceeași clipă am auzit un rostogolit de tacîmuri. CAMIL PETRESCU, U. N. 15. DLRLC
-
etimologie:
- rostogoli DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.