12 definiții pentru pospăială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSPĂIÁLĂ, pospăieli, s. f. (Rar) Faptul de a pospăi; (concr.) strat subțire dintr-o materie care acoperă un obiect; fig. aparență, spoială, superficialitate. [Pr.: -pă-ia-] – Pospăi + suf. -eală.

POSPĂIÁLĂ, pospăieli, s. f. Faptul de a pospăi; (concr.) înveliș sau strat subțire dintr-o materie care acoperă un obiect; fig. lustru înșelător, aparență, spoială, superficialitate. [Pr.: -pă-ia-] – Pospăi + suf. -eală.

POSPĂIÁLĂ, pospăieli, s. f. Faptul de a pospai; (concretizat) strat subțire dintr-o materie care acoperă un obiect; fig. lustru înșelător, aparență, spoială. Trebuie să înțelegi farmecul acestui București, așa cum se afla înainte de pospăiala lui de modernizare și de occidentalizare. C. PETRESCU, C. V. 76. Omul cel lipsit de orice pospăială literară. HASDEU, la TDRG.

POSPĂIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A POSPĂI și A SE POSPĂI. 2) fig. Strălucire aparentă (fizică sau spirituală) ce produce o impresie înșelătoare; spoială; poleială; lustru. /a (se) pospăi + suf. ~eală

pospăĭálă f., pl. elĭ. Strat supțire de praf presărat. Fig. Spoĭală, lustru înșelător: o pospăĭală de cultură.

pospăeală f. 1. starea lucrului pospăit; 2. fig. lustru, superficialitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pospăiálă (rar) s. f., g.-d. art. pospăiélii; pl. pospăiéli

pospăiálă s. f., g.-d. art. pospăiélii; pl. pospăiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POSPĂIÁLĂ s. v. lustru.

Intrare: pospăială
pospăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pospăia
  • pospăiala
plural
  • pospăieli
  • pospăielile
genitiv-dativ singular
  • pospăieli
  • pospăielii
plural
  • pospăieli
  • pospăielilor
vocativ singular
plural