posesiune sf [At: VÎRNAV, F. M. I, 92^v/3 / V: ~sesie / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr possession, lat possessio, -onis] 1 Posedare (1). 2 Drept al unei persoane de a folosi și de a dispune de un bun aflat în proprietate. 3 Stăpânire efectivă a unui lucru bun. 4 (Iuz; de obicei în construcții cu verbe ca „a da”, „a ține”, „a lua”) Arendă. 5 Țară slab dezvoltată aflată sub dominația unui stat și lipsită de drepturi economice, politice etc. Si: colonie. 6 (Înv; ccr; îf posesie) Proprietate (mai întinsă de pământ) Si: domeniu, moșie¹. 7 (Înv; ccr; îaf) Fermă. 8 Posedare (5).