28 de definiții pentru porție porțiune

PÓRȚIE, porții, s. f. 1. Cantitate determinată dintr-un material, destinată a fi utilizată într-un interval de timp determinat. ♦ Spec. Cantitate de mâncare servită cuiva. 2. (În forma porțiune) Parte dintr-un tot (divizat); bucată, fragment. [Var.: porțiúne s. f.] – Din fr. portion.

PÓRȚIE, porții, s. f. 1. Cantitate determinată dintr-un material, dintr-o substanță, dintr-un aliment, destinată a fi utilizată dintr-o dată sau într-un anumit interval de timp. 2. (Mai ales în forma porțiune) Parte dintr-un tot (divizat); bucată, fragment. [Var.: porțiúne s. f.] – Din fr. portion.

PÓRȚIE, porții, s. f. 1. Cantitate dintr-un anumit fel de mîncare, considerată ca necesară unei persoane la o masă. V. rație. O porție de ciorbă. O porție de înghețată.Turnă o ceașcă... mai turnă una; tot așa pînă la trei. – Aceasta-i porția mea! declară satisfăcut.. PETRESCU, Î. II 173. Dă fuga la cantină... să-ți mai dea o porție pentru mine. REBREANU, I. 15. Pentru o jumătate de porție de varză cu carne... nu mi se lua decît douăzeci de parale. HOGAȘ, DR. II 48. ◊ (Glumeț) Deși a mai primit o porție de pumni la prefectură și la comenduire, el era fericit că se putuse în sfîrșit manifesta din nou. PAS, Z. IV 27. ♦ Cantitate dintr-un material sau dintr-o substanță destinată a fi utilizată o dată sau într-un interval de timp determinat. Cu trei degete își scoate o porție [de tutun] cam mare pentru o biată foiță «Dorobanțul». BASSARABESCU, V. 36. 2. (Transilv., azi rar) Impozit, dare. Bate, doamne, pe popa, Pe popa pentru popie, Pe birău pentru porție. POP. – Accentuat și: (2) porțíe.

pórție (cantitate determinată) (-ți-e) s. f., art. pórția (-ți-a), g.-d. art. pórției; pl. pórții, art. pórțiile (-ți-i-)

pórție (cantitate dintr-un aliment) s. f. (sil. -ți-e), art. pórția (sil. -ți-a), g.-d. art. pórției; pl. pórții, art. pórțiile (sil. -ți-i-)

PÓRȚIE s. rație, (înv. și reg.) obricariță, (înv.) mertic, oboroc, tain. (~ de mâncare.)

PÓRȚIE s. v. bir, dare, doză, impozit.

PÓRȚIE s.f. 1. Cantitate determinată dintr-o mâncare, dintr-un material etc. 2. V. porțiune. [Gen. -iei. / cf. fr. portion, lat. portio].

PÓRȚIE/PORȚIUNE s. f. 1. cantitate determinată, dintr-un aliment, material etc. 2. parte dintr-un tot; fracțiune, fragment, tronson. (< fr. portion, lat. portio, germ. Portion)

pórție (pórții), s. f. – Rație, cotă, cotă-parte. – Var. porțiune. Fr. portion, it. porzione. Este dubletul lui porție, s. f. (Trans., Olt., impozit, contribuție); der. porțieș, s. m. (Maram., birnic).

PÓRȚIE ~i f. 1) Parte dintr-un tot care revine cuiva. ~ de pământ. 2) Bucată dintr-un material sau dintr-o substanță luată pentru întrebuințare (într-un anumit interval de timp). ~ de medicamente. 3) Cantitate de alimente care revin unei ființe, într-un timp determinat, pentru a-și menține existența; rație. [G.-D. porției; Sil. -ți-e] /<fr. portion

PORȚIÚNE s. f. v. porție.

PORȚIÚNE s. f. v. porție.

PORȚIÚNE, porțiuni, s. f. Parte dintr-un tot. V. fracțiune, fragment, bucată, segment. Porțiunea de pămînt cuprinsă între laturile arăturii sale se îngusta văzînd cu ochii. MIHALE, O. 212. Surîde, așezîndu-și puloverul bleumarin, cu porțiuni geometrice albăstrii. CAMIL PETRESCU, P. 9. Expui pericolului numai o porțiune din armată. HASDEU, I. V. 147.

porțiúne (bucată, segment) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. porțiúnii; pl. porțiúni

porțiúne (bucată, segment) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. porțiúnii; pl. porțiúni

PORȚIÚNE s. 1. v. bucată. 2. v. zonă. 3. parte, sector. (O ~ a pieței destinată brânzeturilor.)

PORȚIÚNE s.f. Parte dintr-un tot; fracțiune, fragment, tronson; sector. [Var. porție s.f. / < fr. portion, lat. portio].

PORȚIÚNE s. f. elem. porție/

porți(un)e f. 1. partea dintr’un tot; 2. cantitatea determinată dintr’un nutriment.

*porțiúne f. (lat. pórtio, -ónis; fr. portion). Parte, bucată: porțiunile uneĭ moștenirĭ. Cantitatea determinată de nutriment: la acest restaurant porțiunea costă puțin. – Maĭ des (fam. și pop.) pórție, (rut. rus. pórciĭa).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PORȚIE s. rație, (înv. și reg.) obricariță, (înv.) mertic, oboroc, tain. (~ de mîncare.)

porție s. v. BIR. DARE. DOZĂ. IMPOZIT.

pórție, porții, s.f. – 1. Impozit plătit statului pentru pământ, vite, casă etc. (ALRRM, 1971: 420). Dare, arunc (Bud, 1908): „Badea, porție de drum / Nu plătește nicidecum” (Memoria, 2004: 1.125). 2. Fâșie de parchet de pădure; parcelă, lot (Gh. Pop, 1971: 90). 3. Bucată, fragment. – Lat. portio, -onis (Scriban, MDA).

pórție, porții, s.f. – 1. Impozit plătit statului pentru pământ, vite, casă etc. (ALR 1971: 420). Dare, arunc (Bud 1908): „Badea, porție de drum / Nu plătește nicidecum” (Memoria 2004: 1.125). 2. Fâșie de parchet de pădure; parcelă, lot (Gh. Pop 1971: 90). – Lat. portio, -onis (MDA).

PORȚIUNE s. 1. bucată, crîmpei, fracțiune, fragment, frîntură, parte, secțiune, tranșă, (pop.) dărab, partal, (înv. și reg.) părtenie, (reg.) jarchină, ștuc. (O ~ dintr-un tot.) 2. regiune, sector, zonă. (O ~ bine delimitată.) 3. parte, sector. (O ~ a pieței destinată brînzeturilor.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

porție, porții s. f. (intl.) condamnare penală.

a sări din porție expr. (intl.) a-și pierde un drept sau un privilegiu.

Intrare: porție
  • silabisire: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular porție porția
plural porții porțiile
genitiv-dativ singular porții porției
plural porții porțiilor
vocativ singular
plural
porțiune substantiv feminin
  • silabisire: -ți-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular porțiune porțiunea
plural porțiuni porțiunile
genitiv-dativ singular porțiuni porțiunii
plural porțiuni porțiunilor
vocativ singular
plural