4 definiții pentru pontatoare (miză)
Explicative DEX
PONTATOR, -OARE s.m. și f. 1. Cel care înregistrează prezența muncitorilor la lucru sau cantitatea produselor realizate într-un anumit timp. 2. Cel care pontează la jocul de cărți. [< ponta + -tor, după fr. pointeur].
Ortografice DOOM
pontatoare s. f., g.-d. art. pontatoarei; pl. pontatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pontatoare s. f., g.-d. art. pontatoarei; pl. pontatoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pontatoare s. f., g.-d. art. pontatoarei; pl. pontatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: pontatoare (miză)
| substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
pontator, pontatorisubstantiv masculin pontatoare, pontatoaresubstantiv feminin
-
- Bancherul avea noroc, grămada de bani creștea dinaintea lui, pontatorii erau fierți. VLAHUȚĂ, O. A. III 170. DLRLC
- Începu a lua seama pontatorilor săi și îi văzu că umblau cu furat. NEGRUZZI, S. I 86. DLRLC
-
etimologie:
- Ponta + -tor. DEX '09 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.