9 definiții pentru ponorât / ponorit ponorit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ponorât, ~ă a [At: URECHE, ap. LET. I, 100/38 / V: (rar) ~rit / Pl: ~âți, ~e / E: ponorî] 1 (Îvp; d terenuri, forme de relief, construcții etc.) Surpat. 2 (Îvp; d. terenuri, forme de relief, construcții etc.) Înclinat. 3 (Îvp; d terenuri, forme de relief, construcții etc.) Abrupt. 4 (Îvr; d. construcții; îf ponorit) Al cărui zid se prelungește sau coboară drept în vale. 5 (Înv) Rostogolit pe o coastă prăpăstioasă, într-un ponor, într-o râpă, într-o prăpastie.

PONORÂT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SE PONORÎ. 2) (despre terenuri) Care este foarte abrupt; cu (multe) ponoare; surpat. /v. a ponorî

PONORÍT, -Ă, ponoriți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri) Foarte înclinat, abrupt. ♦ Prăbușit, surpat. – V. ponorî.

PONORÍT, -Ă, ponoriți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri) Foarte înclinat, abrupt. ♦ Prăbușit, surpat. – V. ponorî.

PONORÎ́T, -Ă, ponorîți, -te, adj. (Despre terenuri) Prăbușit, surpat; abrupt, repede. Pe o cărare ponorîtă, printre salcîmi, coborîrăm din șosea în vale, în via părăginită. SADOVEANU, O. VIII 58. Locurile rele și ponorîte au făcut pe cărăuși să recurgă la un mod barbar de a transporta dulapii din vatra cherestelei la Sinaia. VLAHUȚĂ, O. A. III 50.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PONORÂT adj. v. prăbușit, surpat.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ponorât, ponorấtă, adj. 1. (înv. și pop.; despre terenuri, forme de relief, construcții) surpat, prăbușit; înclinat, povârnit; abrupt, prăpăstios. 2. (înv.; despre construcții) al cărui zid se prelungește sau coboară drept în vale. 3. (înv.) rostogolit, prăvălit (pe o coastă prăpăstioasă, într-un ponor, într-o râpă).

ponorất, -ă, ponorâți, -te, adj. – Surpat, prăbușit, abrupt, prăpăstios. ♦ (top.) Ponorâta, deal în Vălenii Lăpușului și Vima Mică (Vișovan, 2008). – Din ponorî „a se surpa” (< ponor) (MDA).

Intrare: ponorât / ponorit
ponorât adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponorât
  • ponorâtul
  • ponorâtu‑
  • ponorâ
  • ponorâta
plural
  • ponorâți
  • ponorâții
  • ponorâte
  • ponorâtele
genitiv-dativ singular
  • ponorât
  • ponorâtului
  • ponorâte
  • ponorâtei
plural
  • ponorâți
  • ponorâților
  • ponorâte
  • ponorâtelor
vocativ singular
plural
ponorit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponorit
  • ponoritul
  • ponoritu‑
  • ponori
  • ponorita
plural
  • ponoriți
  • ponoriții
  • ponorite
  • ponoritele
genitiv-dativ singular
  • ponorit
  • ponoritului
  • ponorite
  • ponoritei
plural
  • ponoriți
  • ponoriților
  • ponorite
  • ponoritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ponorât / ponorit ponorit

  • 1. regional (Despre terenuri) Foarte înclinat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: abrupt (adj.) înclinat attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pe o cărare ponorîtă, printre salcîmi, coborîrăm din șosea în vale, în via părăginită. SADOVEANU, O. VIII 58.
      surse: DLRLC
    • Locurile rele și ponorîte au făcut pe cărăuși să recurgă la un mod barbar de a transporta dulapii din vatra cherestelei la Sinaia. VLAHUȚĂ, O. A. III 50.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ponorî
    surse: DEX '98 DEX '09