ponorât, ~ă a [At: URECHE, ap. LET. I, 100/38 / V: (rar) ~rit / Pl: ~âți, ~e / E: ponorî] 1 (Îvp; d terenuri, forme de relief, construcții etc.) Surpat. 2 (Îvp; d. terenuri, forme de relief, construcții etc.) Înclinat. 3 (Îvp; d terenuri, forme de relief, construcții etc.) Abrupt. 4 (Îvr; d. construcții; îf ponorit) Al cărui zid se prelungește sau coboară drept în vale. 5 (Înv) Rostogolit pe o coastă prăpăstioasă, într-un ponor, într-o râpă, într-o prăpastie.