PONORÎT, -Ă, ponorîți, -te, adj. (Despre terenuri) Prăbușit, surpat; abrupt, repede. Pe o cărare ponorîtă, printre salcîmi, coborîrăm din șosea în vale, în via părăginită. SADOVEANU, O. VIII 58. Locurile rele și ponorîte au făcut pe cărăuși să recurgă la un mod barbar de a transporta dulapii din vatra cherestelei la Sinaia. VLAHUȚĂ, O. A. III 50.