21 de definiții pentru pocinog pocinoc pocinov pociomoc pocionoc pocionog


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pocinog [At: KLEIN, D. 401 / V: (reg) ~oc, ~ov, ~ciomoc, ~cionoc, ~cion~, puci~ / Pl: ~oage sn, ~uri sn, (rar) ~ogi sm / E: slv починокъ, ucr починок] 1 sn (Îvp; construit cu verbul „a face”) Început de bun augur al unei acțiuni. 2 sn (Îvp; spc) Saftea. 3 sn (Reg; îla) Bun de (sau la) ~ Care este aducător de noroc. 4 sn (Reg; îal) Bun de saftea. 5 sn (Construit cu verbul „a face”) Ceea ce provoacă cuiva un neajuns, o neplăcere, o suferință. 6 sn (Ccr) Necaz. 7 sn Încurcătură. 8 sn (Reg; îlv) A-i face (cuiva) ~ul A omorî. 9 sm (Olt) Epitet dat unui copil zburdalnic, ștrengar. 10 sn (Reg; îf pocinov) Lucru de nimic Si: fleac.

POCINÓG, pocinoage, s. n. 1. Întâmplare rea, neplăcută; bucluc, belea; boroboață. 2. (Reg.) Început (de bun augur); saftea. [Var.: pocinóc s. n.] – Din sl. počinŭkŭ.

POCINÓG, pocinoage, s. n. 1. Întâmplare rea, neplăcută; bucluc, belea; boroboață. 2. (Reg.) Început (de bun augur); saftea. [Var.: pocinóc s. n.] – Din sl. počinŭkŭ.

POCINÓG, pocinoage și pocinoguri, s. n. (Mai ales în construcții cu verbul «a face») 1. Fapt, lucru neplăcut, belea, bucluc, boroboață. Trebuie dusă nebuna de aici, că ne face un pocinog îngrozitor. DUMITRIU, B. F. 148. Eu adineaori aflai pocinogul. REBREANU, R. I 84. Îl scăpase de multe năcazuri, dar îi făcuse și mult amar, multe pocinoage, în lunga viață trudită a dumisale. POPA, V. 102. 2. (Regional) început; saftea. Ia poftim de încalecă pe Bălan, jupîneasă, zise părintele de tot posomorît, să facem pocinog sfîntului Nicolai cel din cui. CREANGĂ, O. A. 34. – Variantă: pocinóc (HOGAȘ, M. N. 215, ALECSANDRI, T. 1547) s. n.

POCINÓG ~uri n. 1) Situație complicată și neplăcută; bucluc; belea; încurcătură. 2) reg. Început de bun augur. /<sl. poținoku

pocinog n. 1. Mold. Tr. saftea: să fac eu pocinogu închisorii din pricina unui proclet! AL.; 2. bocluc: a da de pocinog. [Slav. POCĬNŬKŬ, început, bun sau rău (de unde noțiunea de piază rea)].

pocinóg și (vechĭ) -óc n., pl. oage și oace, urĭ (vsl. počinŭkŭ, început, d. pocenti-počinon, a începe; rus. počinok, cîmp desțelenit). Rar. Saftea, început: a face pocinog la ceva. Fig. Iron. Întîmplare neplăcută. A da de pocinog, a da de belea.

POCINÓC s. n. v. pocinog.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pocinóg s. n., pl. pocinoáge

pocinóg s. n., pl. pocinoáge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POCINÓG s. 1. v. poznă. 2. v. necaz.

POCINOG s. 1. boroboață, ispravă, năzbîtie, năzdrăvănie, poznă, șotie, trăsnaie, (reg.) boață, dandana, dănănaie, dăndănaie, năsărîmbă, (Mold. și Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoabă, (Mold., Bucov. și Transilv.) tonoasă, (înv.) bosma. (Ce ~ ai mai făcut?) 2. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, rău, supărare, (înv. și pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. și reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. și Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. și Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. și Transilv.) dabilă, (înv.) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Ce ~ a căzut pe el!)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pocinóg (-guri), s. n.1. Saftea, prima vînzare din zi. – 2. Început. – 3. Bucluc, boroboață. Sl. počinŭkŭ „început” (Cihac, II, 269; Conev 78), cf. ceh. počinek.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face pocinogul cuiva expr. a face cuiva un rău (involuntar).

Intrare: pocinog
substantiv neutru (N21)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocinog
  • pocinogul
  • pocinogu‑
plural
  • pocinoage
  • pocinoagele
genitiv-dativ singular
  • pocinog
  • pocinogului
plural
  • pocinoage
  • pocinoagelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocinoc
  • pocinocul
  • pocinocu‑
plural
  • pocinoace
  • pocinoacele
genitiv-dativ singular
  • pocinoc
  • pocinocului
plural
  • pocinoace
  • pocinoacelor
vocativ singular
plural
pocinov
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pociomoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pocionoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pocionog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)