12 definiții pentru poanson ponson


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POANSÓN, poansoane, s. n. 1. Unealtă construită dintr-o tijă de oțel sau de alt metal dur, de formă conică, triunghiulară etc., cu vârful gravat în relief, care servește la perforarea sau la marcarea prin presare a unor obiecte de metal, la confecționarea unor matrițe, la baterea medaliilor etc. ♦ Instrument ascuțit din oțel, folosit în tehnica gravurii. 2. Piesă a unei matrițe, cu un contur cu muchii tăietoare sau cu o suprafață de lucru plană sau profilată, care servește la decupare, detașare, imprimare etc. prin deformare plastică. 3. Unealtă cilindrică de os, cu vârful ascuțit, cu care se perforează pânza și se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. [Pl. și: poansonuri] – Din fr. poinçon.

poanson sn [At: IOANOVICI, TEHN. 390 / V: pon~ / Pl: ~oane / E: fr poinçon] 1 Unealtă metalică alcătuită dintr-o tijă cu vârful gravat în relief, care servește la perforarea sau la marcarea prin presare a unor obiecte de metal, la confecționarea unor matrițe, la baterea medaliilor etc. 2 Instrument ascuțit din oțel folosit în tehnica gravurii. 3 Piesă componentă a unei matrițe, cu un contur cu muchii tăietoare sau cu o suprafață plană ori profilată, utilizată la tăiere sau profilare prin deformare plastică. 4 Unealtă mică de fonnă cilindrică, de obicei din os, cu un capăt ascuțit, cu care se perforează pânza și se dă o formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. 5 Obiect format din fire de păr sau de material plastic prinse într-un mâner, cu care se săpunește fața la bărbierit Si: pămătuf, (reg) pomoci.

POANSÓN, poansoane, s. n. 1. Unealtă alcătuită dintr-o tijă de oțel sau de alt metal dur, de formă conică, triunghiulară etc., cu vârful gravat în relief, care servește la perforarea sau la marcarea prin presare a unor obiecte de metal, la confecționarea unor matrițe, la baterea medaliilor etc. ♦ Instrument ascuțit din oțel, folosit în tehnica gravurii. 2. Piesă a unei matrițe, cu un contur cu muchii tăietoare sau cu o suprafață de lucru plană sau profilată, care servește la decupare, detașare, imprimare etc. prin deformare plastică. 3. Unealtă cilindrică de os, cu vârful ascuțit, cu care se perforează pânza și se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. [Pl. și: poansonuri] – Din fr. poinçon.

POANSÓN, poansoane, s. n. 1. Unealtă de oțel cu vîrf conic, triunghiular sau pătrat, gravat în relief și care servește la marcarea prin presare a unor obiecte. 2. Piesă a unei matrițe sau a unei ștanțe, cu un contur cu muchii tăietoare sau cu o suprafață de lucru plană sau profilată, care servește la decupare, detașare, imprimare etc., prin deformare plastică. 3. Unealtă cilindrică de os, cu vîrful ascuțit, cu care se dă formă rotundă unor puncte de broderie spartă. – Pronunțat: poan-.

POANSÓN s.n. 1. Unealtă de oțel cu vârful gravat, folosită pentru marcat, ștanțat etc. 2. Unealtă cilindrică de os ascuțită la vârf, cu care se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. [Pron. poan-, pl. -oane, -onuri. / < fr. poinçon].

POANSÓN s. n. 1. matriță pentru decupare, îndoire, ambutisare etc. prin deformare plastică. ◊ bucată de oțel pe care se gravează literele în relief și cu care se bat matrițele pentru caractere tipografice. 2. unealtă de oțel cu vârful gravat, pentru marcat, ștanțat etc. 3. unealtă cilindrică de os ascuțită la vârf, cu care se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. (< fr. poinçon)

POANSÓN ~oáne n. 1) Unealtă metalică având un cui rezistent la vârf, folosită la perforarea ori la marcarea unor obiecte din metal dur. 2) Instrument din oțel călit, cu vârful gravat în relief, folosit la executarea gravurilor. 3) Parte componentă a unei matrițe, având muchie tăietoare, cu ajutorul căreia se decupează sau se imprimă un contur. 4) Unealtă cilindrică, ascuțită la vârf, întrebuințată în broderie pentru a găuri pânza. [sil. poan-] /<fr. poinçon


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poansón (poan-) s. n., pl. poansoáne

poansón s. n. (sil. poan-), pl. poansoáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POANSÓN s. pămătuf, (reg.) pomoci. (~ de bărbierit)

POANSON s. pămătuf, (reg.) pomoci. (~ de bărbierit.)

Intrare: poanson
poanson1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: poan-son info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poanson
  • poansonul
  • poansonu‑
plural
  • poansoane
  • poansoanele
genitiv-dativ singular
  • poanson
  • poansonului
plural
  • poansoane
  • poansoanelor
vocativ singular
plural
poanson2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poanson
  • poansonul
  • poansonu‑
plural
  • poansonuri
  • poansonurile
genitiv-dativ singular
  • poanson
  • poansonului
plural
  • poansonuri
  • poansonurilor
vocativ singular
plural
ponson
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

poanson ponson

  • 1. Unealtă construită dintr-o tijă de oțel sau de alt metal dur, de formă conică, triunghiulară etc., cu vârful gravat în relief, care servește la perforarea sau la marcarea prin presare a unor obiecte de metal, la confecționarea unor matrițe, la baterea medaliilor etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Instrument ascuțit din oțel, folosit în tehnica gravurii.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Piesă a unei matrițe, cu un contur cu muchii tăietoare sau cu o suprafață de lucru plană sau profilată, care servește la decupare, detașare, imprimare etc. prin deformare plastică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
  • 3. Unealtă cilindrică de os, cu vârful ascuțit, cu care se perforează pânza și se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: