POANSON ~oane n. 1) Unealtă metalică având un cui rezistent la vârf, folosită la perforarea ori la marcarea unor obiecte din metal dur. 2) Instrument din oțel călit, cu vârful gravat în relief, folosit la executarea gravurilor. 3) Parte componentă a unei matrițe, având muchie tăietoare, cu ajutorul căreia se decupează sau se imprimă un contur. 4) Unealtă cilindrică, ascuțită la vârf, întrebuințată în broderie pentru a găuri pânza. [sil. poan-] /<fr. poinçon