13 definiții pentru distractiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

distractiv, ~ă a [At: LUC. II, 129 / Pl: ~i, ~e / E: distracție cf it distrattivo] Care este plăcut Si: amuzant, hazliu, nostim.

DISTRACTÍV, -Ă, distractivi, -e, adj. Care distrează (1); plăcut, amuzant. – Din distracție (după atracție – atractiv).

DISTRACTÍV, -Ă, distractivi, -e, adj. Care distrează (1); plăcut, amuzant. – Din distracție (după atracție – atractiv).

DISTRACTÍV, -Ă, distractivi, -e, adj. Care distrează; plăcut, amuzant. Joc distractiv.

DISTRACTÍV, -Ă adj. Plăcut, amuzant. [< distracție + -iv].

DISTRACTÍV, -Ă adj. care distrează; plăcut, amuzant. (< distracț/ie/ + -iv)

DISTRACTÍV ~ă (~i, ~e) Care distrează. Joc~. /Din distracție

* distractív, -ă adj. (lat. distractus, distras). Propriŭ a distrage: carte distractivă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

distractív adj. m., pl. distractívi; f. distractívă, pl. distractíve

distractív adj. m., pl. distractívi; f. sg. distractívă, pl. distractíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISTRACTÍV adj. v. agreabil.

DISTRACTIV adj. agreabil, amuzant, drăguț, plăcut. (Un spectacol ~.)

Distractiv ≠ plicticos, plictisitor

Intrare: distractiv
distractiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distractiv
  • distractivul
  • distractivu‑
  • distracti
  • distractiva
plural
  • distractivi
  • distractivii
  • distractive
  • distractivele
genitiv-dativ singular
  • distractiv
  • distractivului
  • distractive
  • distractivei
plural
  • distractivi
  • distractivilor
  • distractive
  • distractivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)