opțiuni
  • info

13 definiții pentru plecat (s.n.)

din care

Explicative DEX

PLECAT1 s. n. 1. Faptul de a (se) pleca. 2. (Pop.; la pl.; în forma plecate) Indigestie, greață. – V. pleca.

plecat1 sn [At: CORESI, PS. 73/9 / Pl: (rar) ~uri, (3-4) ~e / E: pleca] 1 (Înv) Umilință. 2 (Înv) Smerenie. 3 (Pop; lpl) Indigestie. 4 (Pop; lpl) Greață.

plecát, -ă adj. Dus de undeva: cînd am venit noĭ, el era plecat. Înclinat, supus, umilit: aceștĭ oamenĭ îs capete plecate. Prov. Capu plecat sabia nu-l taĭe, pe omu supus nu-l lovește dușmanu. Plecate s, n. pl. Aplecate, turburarea stomahuluĭ din cauza mîncăriĭ. Vechĭ. S. n. Inclinațiune, dorință.

PLECATE s. n. pl. (Învechit și popular) Indigestie; greață. Pază de lăcomie și de plecate. PISCUPESCU, O. 183.

Ortografice DOOM

plecat s. n.

*plecat s. n.

plecate2 (indigestie) (pop.) s. n. pl.

plecate (indigestie) s. n. pl.

Sinonime

PLECAT s. v. plecare, smerenie, supunere, umilință.

plecat s. v. PLECARE. SMERENIE. SUPUNERE. UMILINȚĂ.

PLECATE s. pl. v. aplecat, greață, indigestie.

plecate s. pl. v. APLECAT. GREAȚĂ. INDIGESTIE.

Regionalisme / arhaisme

plecat s.n. 1. (înv.) umilință, smerenie. 2. (pop.; la pl. sub forma „plecate”) indigestie, greață.

Intrare: plecat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plecat
  • plecatul
  • plecatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • plecat
  • plecatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plecatsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi pleca DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.