14 definiții pentru plebeu (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLEBÉU, -EE, plebei, -ee, s. m. și f., adj. 1. (În Roma antică) (Persoană) care făcea parte din plebe (1), care aparținea plebei; plebeian (1). 2. (Persoană) asuprită, exploatată, plebeian (2); (om) sărac, umil; p. ext. (om) de rând, lipsit de distincție, vulgar, grosolan. – Din lat. plebeius.

plebeu, ~ee [At: NICOLAU, P. 29/6 / Pl: ~ei, ~ee / E: lat plebeius] 1-2 smf, a (În Evul Mediu) (Persoană) care făcea parte din plebe (1) Si: (liv) plebeian (1-2). 3-4 smf, a (În Antichitatea romană) (Persoană) care făcea parte din plebe (6) Si: (liv) plebeian (3-4). 5 smf (Liv) Om de rând, needucat.

PLEBÉU, -ÉE, plebei, -ee, s. m. și f., adj. 1. (În antichitatea romană) (Persoană) care făcea parte din plebe (1), care aparținea plebei; plebeian (1). 2. (Persoană) care este asuprită, exploatată, plebeian (2); (om) sărac, umil; p. ext. (om) de rând, lipsit de distincție, vulgar, grosolan. – Din lat. plebeius.

PLEBÉU, plebei, s. m. (La romani) Persoană care făcea parte din plebe; (azi livresc) persoană din păturile de jos ale societății împărțite în clase. Esteți ai veacului XIX negau posibilitatea unei literaturi care să se ocupe de plebei: țărani și muncitori. SADOVEANU, E. 193. Costea dădu din umeri, cu ostilitate de plebeu pentru toată umanitatea din clasa întîi. C. PETRESCU, C. V. 117. Ca un furnicar cu ațe nenumărate, plebeii mișunau de pretutindeni. ANGHEL-IOSIF, C. L. 6. ♦ (Adjectival, uneori peiorativ) De rînd, lipsit de distincție. Om vulgar în toată puterea cuvîntului, plebeu, pretențios și egoist. D. ZAMFIRESCU, la CADE. (Fig.) Nu sînt decît flori plebee, cum le zic eu. NEGRUZZI, S. I 96.

PLEBÉU, -ÉE adj., s. m. f. 1. (cetățean roman) care aparținea plebei; plebeian. 2. (om) care face parte din plebe. (< lat. plebeius)

plebeu a. și m. 1. care era din rândurile poporului, la Romani; 2. la popoarele moderne, cel ce nu face parte din nobleță.

*plebéŭ, -ée s., pl. tot așa (lat. plebejus). La vechiĭ Romanĭ, acela care făcea parte din plebe: un plebeŭ (și adj.), un edil plebeŭ. V. mitocan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plebéu adj. m., s. m., pl. plebéi; adj. f., s. f. sg. și pl. plebée

plebéu s. m., adj. m., art. plebéul, pl. plebéi, art. plebéii; f. sg. și pl. plebée, sg. art. plebéea, g.-d. sg. art. plebéei

plebeu, pl. plebei, f. plebee, pl. plebee


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLEBÉU s., adj. (IST.) (livr.) plebeian. (~ din Roma antică.)

PLEBEU s., adj. (livr.) plebeian. (~ din Roma antică.)

Intrare: plebeu (adj.)
plebeu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A103)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plebeu
  • plebeul
  • plebeu‑
  • plebee
  • plebeea
plural
  • plebei
  • plebeii
  • plebee
  • plebeele
genitiv-dativ singular
  • plebeu
  • plebeului
  • plebee
  • plebeei
plural
  • plebei
  • plebeilor
  • plebee
  • plebeelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plebeu, -ee plebee

  • 1. (În Roma antică) (Persoană) care făcea parte din plebe, care aparținea plebei; plebeian.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: plebeian, -ă
  • 2. (Persoană) asuprită, exploatată, plebeian; (om) sărac, umil.
    exemple
    • Esteți ai veacului XIX negau posibilitatea unei literaturi care să se ocupe de plebei: țărani și muncitori. SADOVEANU, E. 193.
      surse: DLRLC
    • Costea dădu din umeri, cu ostilitate de plebeu pentru toată umanitatea din clasa întîi. C. PETRESCU, C. V. 117.
      surse: DLRLC
    • Ca un furnicar cu ațe nenumărate, plebeii mișunau de pretutindeni. ANGHEL-IOSIF, C. L. 6.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin extensiune (Om) de rând, lipsit de distincție, vulgar, grosolan.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: grosolan vulgar attach_file 2 exemple
      exemple
      • Om vulgar în toată puterea cuvîntului, plebeu, pretențios și egoist. D. ZAMFIRESCU, la CADE.
        surse: DLRLC
      • figurat Nu sînt decît flori plebee, cum le zic eu. NEGRUZZI, S. I 96.
        surse: DLRLC

etimologie: