15 definiții pentru plebeu (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLEBEU, -EE, plebei, -ee, s. m. și f., adj. 1. (În Roma antică) (Persoană) care făcea parte din plebe (1), care aparținea plebei; plebeian (1). 2. (Persoană) asuprită, exploatată, plebeian (2); (om) sărac, umil; p. ext. (om) de rând, lipsit de distincție, vulgar, grosolan. – Din lat. plebeius.

plebeu, ~ee [At: NICOLAU, P. 29/6 / Pl: ~ei, ~ee / E: lat plebeius] 1-2 smf, a (În Evul Mediu) (Persoană) care făcea parte din plebe (1) Si: (liv) plebeian (1-2). 3-4 smf, a (În Antichitatea romană) (Persoană) care făcea parte din plebe (6) Si: (liv) plebeian (3-4). 5 smf (Liv) Om de rând, needucat.

PLEBEU, -EE, plebei, -ee, s. m. și f., adj. 1. (În antichitatea romană) (Persoană) care făcea parte din plebe (1), care aparținea plebei; plebeian (1). 2. (Persoană) care este asuprită, exploatată, plebeian (2); (om) sărac, umil; p. ext. (om) de rând, lipsit de distincție, vulgar, grosolan. – Din lat. plebeius.

PLEBEU, plebei, s. m. (La romani) Persoană care făcea parte din plebe; (azi livresc) persoană din păturile de jos ale societății împărțite în clase. Esteți ai veacului XIX negau posibilitatea unei literaturi care să se ocupe de plebei: țărani și muncitori. SADOVEANU, E. 193. Costea dădu din umeri, cu ostilitate de plebeu pentru toată umanitatea din clasa întîi. C. PETRESCU, C. V. 117. Ca un furnicar cu ațe nenumărate, plebeii mișunau de pretutindeni. ANGHEL-IOSIF, C. L. 6. ♦ (Adjectival, uneori peiorativ) De rînd, lipsit de distincție. Om vulgar în toată puterea cuvîntului, plebeu, pretențios și egoist. D. ZAMFIRESCU, la CADE. (Fig.) Nu sînt decît flori plebee, cum le zic eu. NEGRUZZI, S. I 96.

PLEBEU, -EE adj., s. m. f. 1. (cetățean roman) care aparținea plebei; plebeian. 2. (om) care face parte din plebe. (< lat. plebeius)

plebeu a. și m. 1. care era din rândurile poporului, la Romani; 2. la popoarele moderne, cel ce nu face parte din nobleță.

*plebéŭ, -ée s., pl. tot așa (lat. plebejus). La vechiĭ Romanĭ, acela care făcea parte din plebe: un plebeŭ (și adj.), un edil plebeŭ. V. mitocan.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plebeu adj. m., s. m., pl. plebei; adj. f., s. f. sg. și pl. plebee

plebeu adj. m., s. m., pl. plebei; adj. f., s. f. sg. și pl. plebee

plebeu s. m., adj. m., art. plebeul, pl. plebei, art. plebeii; f. sg. și pl. plebee, sg. art. plebeea, g.-d. sg. art. plebeei

plebeu, pl. plebei, f. plebee, pl. plebee

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLEBEU s., adj. (IST.) (livr.) plebeian. (~ din Roma antică.)

PLEBEU s., adj. (livr.) plebeian. (~ din Roma antică.)

Intrare: plebeu (adj.)
plebeu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A103)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plebeu
  • plebeul
  • plebeu‑
  • plebee
  • plebeea
plural
  • plebei
  • plebeii
  • plebee
  • plebeele
genitiv-dativ singular
  • plebeu
  • plebeului
  • plebee
  • plebeei
plural
  • plebei
  • plebeilor
  • plebee
  • plebeelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plebeu, plebeisubstantiv masculin
plebee, plebeesubstantiv feminin
plebeu, plebeeadjectiv

  • 1. (În Roma antică) (Persoană) care făcea parte din plebe, care aparținea plebei; plebeian. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: plebeian
  • 2. (Persoană) asuprită, exploatată, plebeian; (om) sărac, umil. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Esteți ai veacului XIX negau posibilitatea unei literaturi care să se ocupe de plebei: țărani și muncitori. SADOVEANU, E. 193. DLRLC
    • format_quote Costea dădu din umeri, cu ostilitate de plebeu pentru toată umanitatea din clasa întîi. C. PETRESCU, C. V. 117. DLRLC
    • format_quote Ca un furnicar cu ațe nenumărate, plebeii mișunau de pretutindeni. ANGHEL-IOSIF, C. L. 6. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune (Om) de rând, lipsit de distincție, vulgar, grosolan. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Om vulgar în toată puterea cuvîntului, plebeu, pretențios și egoist. D. ZAMFIRESCU, la CADE. DLRLC
      • format_quote figurat Nu sînt decît flori plebee, cum le zic eu. NEGRUZZI, S. I 96. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.