PLANTATOR, -OARE, plantatori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu plantarea răsadurilor, a viței-de-vie etc.; săditor. 2. S. m. Proprietar al unei plantații. 3. S. f. Mașină care servește la plantarea diverselor plante de cultură; mașină de plantat. 4. S. n. Unealtă agricolă de forma unui baston scurt ascuțit la un capăt, folosită la plantarea puieților, a răsadurilor etc. – Planta + suf. -tor.

plantator, ~oare [At: CANTEMIR, I. I. I, 106 / V: (înv) ~tător sn, plântător smf / Pl: ~i, ~oare / E: planta + ~tor cf lat plantator] 1 smf Persoană care se ocupă cu plantarea (1) puieților, a răsadurilor etc. 2 smf Persoană care îngrijește de o plantație (4). 3 sm Proprietar al unei plantații (4). 4 sn Unealtă de lemn sau de fier, ca un baston scurt, ascuțit la un capăt și îndoit la celălalt, pentru plantarea (1) răsadurilor, a puieților etc. 5 sn Cazma cu partea metalică lungă și îngustă, montată pe o coadă de lemn prevăzută cu mâner, cu care se sapă gropile în care se introduc puieții. 6 sf Mașină de plantat¹ (5) cu tracțiune animală sau mecanică.

PLANTATOR, -OARE, plantatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu plantarea răsadurilor, a viței de vie etc.; săditor. 2. S. m. Proprietar al unei plantații. 3. S. f. Mașină care servește la plantarea diverselor plante de cultură; mașină de plantat. 4. S. n. Unealtă de lemn sau de fier, de forma unui baston scurt ascuțit la un capăt, cu care se lucrează la plantarea puieților, a răsadurilor etc. – Planta + suf. -tor.

PLANTATOR¹, plantatori, s. m. 1. Proprietar al unei plantații. Ion Ozun vedea cu stranie limpezime bărci fugărind pe oceanul brumos bancurile de sardele, plantatori cu pălării conice supraveghind negri cu încărcate coșuri pe umeri. C. PETRESCU, C. V. 119. 2. Persoană care se ocupă cu plantarea răsadurilor, a viței de vie etc. Plantator de puieți.

PLANTATOR, -OARE s.m. și f. 1. Cel care se ocupă cu plantarea răsadurilor, a viței de vie etc. 2. Proprietar al unei plantații (2). [Cf. fr. planteur].

PLANTATOR, -OARE I. s. m. f. 1. cel care se ocupă de plantarea răsadurilor, a viței de vie etc. 2. proprietar al unei plantații (2). II. s. n. unealtă baston, la săparea gropilor în care se introduc puieții. ◊ utilaj pentru plantarea mecanizată a minelor. III. s. f. mașină de plantat. (< planta + -tor)

PLANTATOR² ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Lucrător specializat în plantarea răsadurilor și a puieților; săditor. 2) Proprietar al unei plantații. /a planta + suf. ~tor

plantator m. 1. cel ce plantează; 2. proprietarul unei plantațiuni în colonii.

*plantatór m. (d. plantez). Proprietaru uneĭ plantațiunĭ în coloniĭ. – Fem. -oare, pl. tot oare.

plântător, ~oare smf vz plantator

plantator¹ (persoană) s. m., pl. plantatori

plantator¹ (persoană) s. m., pl. plantatori

plantator (persoană) s. m., pl. plantatori

PLANTATOR s. 1. săditor, (înv.) răsăditor. (S-a specializat ca ~.) 2. (TEHN.) săditor. (~ul este o unealtă agricolă.)

PLANTATOR s. 1. săditor. (înv.) răsăditor. (S-a specializat ca ~.) 2. (TEHN.) săditor. (~ este o unealtă agricolă.)