PLANTATOR¹, plantatori, s. m. 1. Proprietar al unei plantații. Ion Ozun vedea cu stranie limpezime bărci fugărind pe oceanul brumos bancurile de sardele, plantatori cu pălării conice supraveghind negri cu încărcate coșuri pe umeri. C. PETRESCU, C. V. 119. 2. Persoană care se ocupă cu plantarea răsadurilor, a viței de vie etc. Plantator de puieți.