PLAFON, plafoane, s. n. 1. Suprafața interioară a planșeului superior al unei încăperi; tavan, bagdadie. 2. Cifră-limită, limită valorică (maximă) în cadrul unor operațiuni financiare, care nu poate fi depășită. ◊ Plafon de casă = limita până la care se pot păstra în permanență într-o casierie sume pentru efectuarea unor plăți curente. 3. Nivel maxim al unei mărimi (viteză, turații etc.) pe care îl poate atinge un sistem tehnic. 4. Înălțime la care se găsește, la un moment dat, suprafața inferioară a norilor față de sol. 5. Altitudine maximă la care se poate urca o aeronavă. – Din fr. plafond.

plafon sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~d, ~fund / Pl: ~oane, (rar) ~uri / E: fr plafond, ger Plafond, it plafone] 1 Suprafață interioară a planșeului superior al unei încăperi Si: tavan, (reg) bagdadie. 2 Perete superior, orizontal, al unei galerii de mină, a unei peșteri, al unui tunel, al unui vehicul etc. 3 Înălțime la care se găsește la un moment dat suprafața inferioară a norilor față de suprafața pământului. 4 Nivel de altitudine. 5 Altitudine maximă la care poate urca o aeronavă. 6 Limită valorică (maximă) a unor sume în cadrul unor operații financiare, care nu poate fi depășită. 7 (Îs) ~ de casă Limită până la care se pot păstra în permanență într-o casierie sume pentru efectuarea unor plăți curente. 8 Nivel maxim al unei mărimi, viteze, turații etc., pe care îl poate atinge un sistem tehnic.

PLAFON, plafoane, s. n. 1. Suprafața interioară a planșeului superior al unei încăperi; tavan, bagdadie. 2. Cifră-limită, limită valorică (maximă) în cadrul unor operații financiare, care nu poate fi depășită. ◊ Plafon de casă = limita până la care se pot păstra în permanență într-o casierie sume pentru efectuarea unor plăți curente. 3. Nivel maxim al unei mărimi (viteză, turații etc.) pe care îl poate atinge un sistem tehnic. 4. Înălțime la care se găsește, la un moment dat, suprafața inferioară a norilor față de sol. 5. Altitudine maximă la care se poate urca o aeronavă. – Din fr. plafond.

PLAFON, plafoane, s. n. 1. Suprafața inferioară a planșeului de deasupra unei încăperi; tavan, bagdadie. Sub plafoanele înalte... se iviră doi mosafiri. GALACTION, O. I 305. ♦ Element de construcție, plan sau boltit, care limitează la partea superioară o încăpere, un spațiu etc. 2. Cifră limită, în cadrul unor operații financiare, care nu poate fi depășită. Plafon creditor. 3. Înălțimea la care se găsește suprafața inferioară a norilor, deasupra solului, într-un anumit loc (la un moment dat). – Variantă:(învechit) plafond, plafonduri (EMINESCU, N. 68), s. n.

PLAFON s.n. 1. Tavan. 2. Cifră-limită peste care nu se poate trece, care nu poate fi depășită (în operații financiare, de planificare etc.). 3. Nivel de altitudine. ♦ Înălțime maximă pe care o poate atinge un avion. ♦ Înălțime la care se găsește un strat de nori (partea inferioară). [Pl. -oane, -onuri, var. plafond s.n. / < fr. plafond].

PLAFON s. n. 1. tavan. 2. cifră-limită, care nu poate fi depășită (în operații financiare, de planificare etc.). 3. nivel de altitudine. ◊ înălțime maximă pe care o poate atinge un avion. ◊ altitudine (partea inferioară) la care se găsește un strat de nori. (< fr. plafond)

PLAFON ~oane n. 1) Suprafață orizontală care formează partea superioară a unei încăperi; tavan; pod. 2) Limită superioară care nu poate fi depășită. 3) Înălțime la care se găsește suprafața inferioară a stratului de nori. /<fr. plafond, germ. Plafond

*plafón n., pl. oane (rus. plafon, d. fr. plafond). Mold. Barb. Tavan.

plafond sn vz plafon

plafund sn vz plafon

PLAFOND s. n. v. plafon.

PLAFOND s.n. v. plafon.

plafon s. n., pl. plafoane

plafon s. n., pl. plafoane

plafon s. n., pl. plafoane

plafon, pl. plafoane

plafon, -foane.

PLAFON s. v. tavan.

PLAFON s. (CONSTR.) tavan, (astăzi rar) pod, (înv. și reg.) podele (pl.), sufit, (Mold.) bagdadie, (Transilv. și Ban.) cerine. (~ al unei camere.)

PLAFON înălțimea maximă de zbor realizată de aeronavă. Există: Plafon teoretic al aeronavei (înălțimea maximă la care viteza verticală de urcare, cu motorul funcționând la limita puterii maxime teoretice, este egală cu zero, la această înălțime aeronava nu mai dispune de nici o rezervă de ecart de viteză); plafon de luptă al aeronavei (înălțimea de zbor maximă pe care o poate realiza o aeronavă de luptă cu condiția să reușească să execute minimum de manevre necesare pentru susținerea luptei aeriene la această înălțime, puterea dezvoltată de motor trebuind să dispună de o viteză ascensională de minim 0,5 m/s; este înălțimea maximă la care poate fi întrebuințată o aeronavă, fiind numit și plafon practic al aeronavei) și plafon aerodinamic (înălțimea maximă pe care o poate lua un avion folosind puterea motoarelor proprii și inerția primită în zbor lansat).

INEL DE PLAFON instalație compusă dintr-un cadru metalic sau de lemn de care este fixat un cablu pe scripeți de care este atașat un inel metalic cu diametrul de 0,8-1,20 m de care se prind suspantele și hamul unei parașute, putându-se exersa mișcări de așezare comodă în ham după deschiderea parașutei, manevrarea comenzilor pentru executarea virajelor cu parașuta, pilotarea parașutei cu ajutorul unghiurilor de fantă, deschiderea parașutei de rezervă, luarea poziției corecte pentru aterizare.