10 definiții pentru plănui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLĂNUÍ, plănuiesc, vb. IV. Tranz. A face planuri; a pregăti ceva (în minte) pentru viitor; p. ext. a pune la cale, a unelti, a urzi. ♦ A determina, a preciza, a stabili, a hotărî. – Plan + suf. -ui.

PLĂNUÍ, plănuiesc, vb. IV. Tranz. A face planuri; a pregăti ceva (în minte) pentru viitor; p. ext. a pune la cale, a unelti, a urzi. ♦ A determina, a preciza, a stabili, a hotărî. – Plan + suf. -ui.

PLĂNUÍ, plănuiesc, vb. IV. Tranz. A face planuri (1), a proiecta acțiuni viitoare; a pune la cale. Fata avea glas tăcut, adînc, cînd plănuiau amîndoi viața lor de mine. CAMILAR, N. I 227. Se vede că Chirița plănuiește ca să te mărite mai tîrziu cu Guliță. ALECSANDRI, T. I 188. ◊ (Cu complement intern) Nouă meșteri mari, Calfe de zidari... Stau și tot privesc, Planuri plănuiesc. TEODORESCU, P. P. 468. ◊ Absol. Dacă omul se gîndește și plănuiește și le pune pe hîrtie, se adună destule venituri. SADOVEANU, P. M. 134.

A PLĂNUÍ ~iésc tranz. v. A PLANIFICA. /plan + suf. ~ui

*plănuĭésc v. tr. (d. plan). Fac planurĭ, proĭectez, am de gînd să: guvernu plănuĭește înființarea uneĭ școale superioare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plănuí (a ~) (a face planuri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plănuiésc, imperf. 3 sg. plănuiá; conj. prez. 3 plănuiáscă

plănuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plănuiésc, imperf. 3 sg. plănuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. plănuiáscă

plănuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLĂNUÍ vb. 1. v. intenționa. 2. (înv.) a chibzui, a medita. (A ~ acestea...) 3. v. inventa. 4. v. preconiza. 5. a premedita, (rar) a precugeta. (A ~ o faptă rea.)

PLĂNUI vb. 1. a intenționa, a proiecta, (pop.) a chiti, (înv. și reg.) a sfătui, (reg.) a scăpa, (prin Bucov.) a scoposi, (înv.) a așeza, a cugeta, a izvodi, (fig., în Mold. și Transilv.) a cumpăni. (~ să plece la mare.) 2. (înv.) a chibzui, a medita. (A ~ acestea...) 3. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. și pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naște, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 4. a concepe, a preconiza, a prevedea, a proiecta. (Noi măsuri ~ de guvern.) 5. a premedita, (rar) a precugeta. (A ~ o faptă rea.)

Intrare: plănui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plănui
  • plănuire
  • plănuit
  • plănuitu‑
  • plănuind
  • plănuindu‑
singular plural
  • plănuiește
  • plănuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plănuiesc
(să)
  • plănuiesc
  • plănuiam
  • plănuii
  • plănuisem
a II-a (tu)
  • plănuiești
(să)
  • plănuiești
  • plănuiai
  • plănuiși
  • plănuiseși
a III-a (el, ea)
  • plănuiește
(să)
  • plănuiască
  • plănuia
  • plănui
  • plănuise
plural I (noi)
  • plănuim
(să)
  • plănuim
  • plănuiam
  • plănuirăm
  • plănuiserăm
  • plănuisem
a II-a (voi)
  • plănuiți
(să)
  • plănuiți
  • plănuiați
  • plănuirăți
  • plănuiserăți
  • plănuiseți
a III-a (ei, ele)
  • plănuiesc
(să)
  • plănuiască
  • plănuiau
  • plănui
  • plănuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)