17 definiții pentru plăcintă plăcinte plăcintură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

plăcintă2 sf vz placentă

plăcintă1 sf [At: HERODOT (1645), 166 / V: (reg) ~te, ~tură / Pl: ~te, (rar) ~nți, (reg) ~turi / E: ml placenta] 1 (Udp „cu” sau „de” care indică natura umpluturii) Preparat de patiserie făcut din aluat în foi suprapuse și umplut cu brânză sau cu fructe, legume, carne etc. 2 (Reg; îs) La ~te Ospăț și datini care au loc la țară la casa mirelui, a doua zi după cununie Si: (reg) uncrop. 3 (Îe) A găsi ~ta gata A se folosi de munca altuia. 4 (Îae) A-i veni totul de-a gata. 5 (Îe) A aștepta (pe cineva) cu ~te calde A aștepta pe cineva cu mari pregătiri și cu deosebită plăcere. 6 (Îe) A se vinde (sau a se căuta) ca ~ta caldă A se vinde repede, fiind foarte căutat. 7-8 (Îe) A-i veni (sau a-i pregăti) o ~ A(-i) veni sau a(-i) pregăti cuiva o surpriză neplăcută, un necaz etc. 9 (Îe) A se pune (sau a se trânti, a se așeza etc.) ca o ~ (țigănească) A se tolăni, a se lungi cât e de mare. 10 (Îe) A număra foile la ~ A pierde vremea inutil. 11 (Îae) A-și face prea multe socoteli. 12 (Îae) A acorda o importanță exagerată amănuntelor. 13 (Îe) A socoti câte foi intră în (sau într-o) ~ A ține prea mult seama de toate amănuntele. 14 (Îe) A sta ca o ~ A fi pasiv, comod. 15 (Îae) A fi nesimțit. 16 (Îe) Ce-i ~, să-mi placă? Replică glumeață dată cuiva care întreabă dacă îți place un om. 17 (Îe) A face ~te A face cerculețe pe suprafața apei, aruncând în ea pietricele plate. 18 (Fig; gmț) Bătaie dată cu palma. 19 (Pan; irn) Hârtie oficială, cerere, memoriu etc. care se întinde pe prea multe pagini și care are, de obicei un conținut neplăcut. 20 (Reg) Aluat uns cu grăsime și rulat, prăjit sau copt. 21 (Reg) Turtă. 22 (Reg) Lipie. 23 (Trs) Gogoașă. 24 (Reg; șîs ~ subțire) Clătită. 25 (Bot; reg; îc) ~ta-vacii Urechea-ursului (Primula auricula). 26 (Bot; îc) ~ta-porcului Talpa-ursului (Heracleum palmatum). 27 (Reg) Joc de cărți nedefinit mai îndeaproape.

PLĂCÍNTĂ, plăcinte, s. f. 1. Preparat de patiserie făcut din foi de aluat între care se pune o umplutură de brânză, de carne, de fructe etc. ◊ Expr. A-i veni (sau a-i pregăti) (cuiva) o plăcintă = a-i veni (sau a-i pregăti) cuiva o surpriză neplăcută, un necaz. A găsi plăcinta gata = a se folosi de munca altuia, a-i veni totul de-a gata. Se vinde ca plăcinta caldă = se vinde repede, este foarte căutat. A număra foile la (sau din) plăcintă = a-și face prea multe socoteli, a despica firul în patru. A aștepta (pe cineva) cu plăcinte calde = a aștepta (pe cineva) cu mare bucurie. A sta ca o plăcintă = a fi pasiv, comod, nesimțit. 2. (Bot.; în compusul) Plăcinta-porcului = talpa-ursului (Heracleum palmatum).Lat. placenta.

PLĂCÍNTĂ, plăcinte, s. f. 1. Preparat de patiserie făcut din foi de aluat între care se pune o umplutură de brânză, de carne, de fructe etc. ◊ Expr. A-i veni (sau a-i pregăti) (cuiva) o plăcintă = a-i veni (sau a-i pregăti) cuiva o surpriză neplăcută, un necaz. A găsi plăcinta gata = a se folosi de munca altuia, a-i veni totul de-a gata. Se vinde ca plăcinta caldă = se vinde repede, este foarte căutat. A număra foile la (sau din) plăcintă = a-și face prea multe socoteli, a despica firul în patru. A aștepta (pe cineva) cu plăcinte calde = a aștepta (pe cineva) cu mare bucurie. A sta ca o plăcintă = a fi pasiv, comod, nesimțit. 2. (Bot.; în compusul) Plăcinta-porcului = talpa-ursului (Heracleum palmatum).Lat. placenta.

PLĂCÍNTĂ, plăcinte, s. f. Preparat culinar făcut din foi de aluat între care se pune o umplutură de brînză, carne, mere, nuci etc. V. brînzoaică, vărzare. Cuptorul este ars și plăcinta nu e încă întinsă. SLAVICI, N. I 45. Cuptoriul... era plin de plăcinte crescute și rumenite. CREANGĂ, P. 290. Trec furnici ducînd în gură de făină marii saci, Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte și colaci. EMINESCU, O. I 87. La plăcinte mulți se adună (= toți umblă după avantaje). La plăcinte înainte, la război înapoi, se zice despre profitori. Nu se mănîncă în toate zilele plăcinte (= nu ne merge totdeauna bine; nu e petrecere în fiecare zi). Plăcinte cu poalele-n brîu (sau poale-n brîu) v. brîu.Expr. A-i veni (sau a-i pregăti) plăcinta = a-i veni (sau a-i pregăti cuiva) o surpriză neplăcută, un necaz. Cum văzu ce plăcintă i se pregătește, înfipse sabia în pămînt și se propti într-însa. ISPIRESCU, L. 138. Încă nu s-a copt plăcinta = încă nu e rîndul tău, încă nu ți-a venit vremea, mai așteaptă. De ești și tu de-aceia din patruzeci și opt, Te cară! Pentru tine plăcinta nu s-a copt. BOLINTINEANU, O. 138. A găsi plăcinta gata = a se folosi de munca altuia, a primi totul de-a gata. Se vinde ca plăcinta caldă = se vinde repede; este căutat. A număra foile la plăcintă = a pierde vremea, a face un lucru zadarnic; a-și face prea multe socoteli. A aștepta (pe cineva) cu plăcinte calde = a aștepta (pe cineva) cu mare bucurie.

PLĂCÍNTĂ ~e f. Preparat culinar făcut din foi de aluat cu umplutură (de brânză, cartofi, dovleac, carne etc.) și copt în cuptor sau prăjit pe tavă. ◊ ~ (cu) poale (sau poalele)-n brâu plăcintă făcută dintr-o foaie de aluat împăturită sau din mai multe foi suprapuse în mijlocul cărora se pune umplutura, peste care se întorc colțurile foii. A-i pregăti cuiva ~a a-i pregăti cuiva, pe neașteptate, o neplăcere. [G.-D. plăcintei] /<lat. placentae

plăcintă f. 1. bucată subțire de aluat cu mere, brânză sau tocană; 2. fam. cursă: văzu ce plăcintă i se pregătește. [Lat. PLACENTA].

plăcíntă f., pl. e (lat. placenta, d. vgr. plakûs, -ûntos, contras din plakóeis [ártos, pîne], în formă de placă, turtă, prăjitură, d. plax, plakós, placă. D. rom. vine ung. palacsinta, și de aci sîrb. palačinka, germ. austriac palatschinken, rut. palačýnta. V. plachie). Un fel de prăjitură mare făcută din foĭ de cocă cu nucĭ pisate orĭ mere orĭ carne orĭ brînză orĭ alt-ceva (V. baclava, budincă, piroșcă, turtă). Fig. Lucru bun, chilipir, (și iron.) surpriză neplăcută: el venea la plăcinte gata (saŭ: calde). Ca plăcinta, plan, drept: poporu crede că pămîntu e ca plăcinta. Prov. La războĭ înapoĭ, la plăcinte înainte, la dificultățĭ fugĭ, și la chilipir te’ndeșĭ. Cine stă să numere foile din plăcintă, nu maĭ ajunge s’o mănînce, nu trebuĭe să analizezĭ prea mult lucrurile.

plăcinte sf vz plăcintă1

plăcintură sf vz plăcintă1


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plăcíntă s. f., g.-d. art. plăcíntei; pl. plăcínte

plăcíntă s. f., g.-d. art. plăcíntei; pl. plăcínte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLĂCINTA-PÓRCULUI s. v. talpa-ursului.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

plăcíntă (plăcínte), s. f. – Turtă, produs culinar cu umplutură de brînză, mere etc. – Mr., megl. plățintă. Lat. plăcenta (Pușcariu 1330; Candrea-Dens., 1399; REW 6556; Rosetti, I, 170), păstrat numai în rom. Der. este confirmată de fonetismul dialectelor. E dubletul lui placentă, s. f., din fr. placenta.Der. plăcintar, s. m. (persoană care face sau vinde plăcinte); plăcintărie s. f. (patiserie). Din rom. provin rut. paljacyinta (Candrea, Elemente, 403), mag. palacsinta (Miklosich, Fremdw., 116; Edelspacher 21), germ. Palatschinken.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

plăcintă, plăcinte s. f. (iron.) pălărie.

a sta ca o balegă / ca o plăcintă expr. (vulg.) a fi pasiv / comod.

a-i pregăti (cuiva) o plăcintă expr. a-i pregăti (cuiva) o surpriză neplăcută.

Intrare: plăcintă
plăcintă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăcintă
  • plăcinta
plural
  • plăcinte
  • plăcintele
genitiv-dativ singular
  • plăcinte
  • plăcintei
plural
  • plăcinte
  • plăcintelor
vocativ singular
plural
plăcinte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plăcintură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.