opțiuni
  • info

9 definiții pentru plăcințică

Explicative DEX

PLĂCINȚICĂ, plăcintele, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui plăcintă; plăcintuță. 2. (Bot.; reg. la pl.) Bulbuci (Trollius europaeus). – Plăcintă + suf. -ică.

plăcințică sf [At: ODOBESCU, S. III, 10 / Pl: ~ele / E: plăcintă1 + -ică] 1-2 (Șhp) Plăcintă1 (1) (mică) Si: (rar) plăcintioară (1-2), plăcințea (1-2), (reg) plăcintuță (1-2), plăcintucă (1-2). 3 (Bot; reg; lpl) Bulbuci (Trollius europaeus). 4 (Reg; lpl) Planta erbacee Geum reptaus. 5 (Bot; îc) ~ca-vacii Pătlagină (1) (Plantago major).

PLĂCINȚICĂ, plăcințele, s. f. 1. Diminutiv al lui plăcintă; plăcintuță. 2. (Bot.; reg. la pl.) Bulbuci (Trollius europaeus). – Plăcintă + suf. -ică.

PLĂCINȚICĂ, plăcințele, s. f. Plăcintuță. Deschide-te punguliță, Să plătești plăcințelele. ODOBESCU, S. III 10. Cu iaurt, cu plăcințele, Te făcuși vornic, mișele. ALECSANDRI, T. 142.

Ortografice DOOM

plăcințică (fam.) s. f., g.-d. art. plăcințelei; pl. plăcințele

plăcințică (fam.) s. f., g.-d. art. plăcințelei; pl. plăcințele, art. plăcințelele

plăcințică s. f., g.-d. art. plăcințelei; pl. plăcințele

Sinonime

PLĂCINȚICĂ s. (rar) plăcintioară, plăcintuță, (reg.) plăcintucă. (A mâncat o ~.)

PLĂCINȚICĂ s. (rar) plăcintioară, plăcintuță, (reg.) plăcintucă. (A mîncat o ~.)

Intrare: plăcințică
plăcințică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăcințică
  • plăcințica
plural
  • plăcințele
  • plăcințelele
genitiv-dativ singular
  • plăcințele
  • plăcințelei
plural
  • plăcințele
  • plăcințelelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plăcințică, plăcințelesubstantiv feminin

etimologie:
  • Plăcintă + -ică. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „plăcințică”

Visit YouGlish.com