9 definiții pentru plăcințică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLĂCINȚICĂ, plăcintele, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui plăcintă; plăcintuță. 2. (Bot.; reg. la pl.) Bulbuci (Trollius europaeus). – Plăcintă + suf. -ică.
plăcințică sf [At: ODOBESCU, S. III, 10 / Pl: ~ele / E: plăcintă1 + -ică] 1-2 (Șhp) Plăcintă1 (1) (mică) Si: (rar) plăcintioară (1-2), plăcințea (1-2), (reg) plăcintuță (1-2), plăcintucă (1-2). 3 (Bot; reg; lpl) Bulbuci (Trollius europaeus). 4 (Reg; lpl) Planta erbacee Geum reptaus. 5 (Bot; îc) ~ca-vacii Pătlagină (1) (Plantago major).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLĂCINȚICĂ, plăcințele, s. f. 1. Diminutiv al lui plăcintă; plăcintuță. 2. (Bot.; reg. la pl.) Bulbuci (Trollius europaeus). – Plăcintă + suf. -ică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PLĂCINȚICĂ, plăcințele, s. f. Plăcintuță. Deschide-te punguliță, Să plătești plăcințelele. ODOBESCU, S. III 10. Cu iaurt, cu plăcințele, Te făcuși vornic, mișele. ALECSANDRI, T. 142.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
plăcințică (fam.) s. f., g.-d. art. plăcințelei; pl. plăcințele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
plăcințică (fam.) s. f., g.-d. art. plăcințelei; pl. plăcințele, art. plăcințelele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
plăcințică s. f., g.-d. art. plăcințelei; pl. plăcințele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PLĂCINȚICĂ s. (rar) plăcintioară, plăcintuță, (reg.) plăcintucă. (A mâncat o ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PLĂCINȚICĂ s. (rar) plăcintioară, plăcintuță, (reg.) plăcintucă. (A mîncat o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F39) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
plăcințică, plăcințelesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui plăcintă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: plăcintioară plăcintucă plăcintuță
- Deschide-te punguliță, Să plătești plăcințelele. ODOBESCU, S. III 10. DLRLC
- Cu iaurt, cu plăcințele, Te făcuși vornic, mișele. ALECSANDRI, T. 142. DLRLC
-
- 2. Bulbuci (Trollius europaeus). DEX '09 DEX '98sinonime: bulbuci
etimologie:
- Plăcintă + sufix -ică. DEX '98 DEX '09