29 de definiții pentru pirostrie pirostie perostie pilostreie pilostrie pirostânie pirostei pirosteie pirostreie piroștei piroștie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIROSTRÍE, pirostrii, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Unealtă de gospodărie făcută dintr-un cerc sau dintr-un triunghi de fier, sprijinit pe trei picioare, pe care se pun căldarea, ceaunul sau oala la foc; crăcană. 2. (Reg.; la pl.) Cunună care se pune pe capul mirilor în timpul oficierii cununiei religioase. ◊ Expr. (Glumeț) (A(-și) pune pirostriile (în sau pe cap) - a (se) căsători. [Var.: (înv. și reg.) pirostíe s. f.] – Din ngr. pirostiá, bg. pirstija.

pirostrie sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 194/3 / V: perostie, pilostreie[1], pilostrie, pirostânie, pirostei, pirosteie, pirostie, piroștei, piroștie / Pl: ~ii / E: ngr πυρωςτία, bg пиростия] 1 (Mpl) Cadru metalic circular sau triunghiular cu trei picioare, așezate direct pe pământ, pe care se pune căldarea, ceaunul sau oala la foc Si: crăcană, (reg) mâță, picioare, țagră. 2 (Îcs) De-a -iile Joc de copii în care participanții își dispută unul altuia un băț de lemn înfipt în pământ. 3 (Pex) Băț folosit în jocul „De-a pirostriile” (2). 4 (Reg) Unealtă folosită mai ales la stână, făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atârnă, cu un lanț, căldarea sau ceaunul deasupra focului. 5 (Olt) Obiect de piatră sau de fier care se pune sub vatră, sub lemnele care ard, cu scopul de a le ridica și de a le face să ardă mai bine. 6 (Spc; lpl) Cunună pusă pe capul mirilor în timpul celebrării căsătoriei religioase Si: cununie. 7-8 (Îe) A(-și) pune ~le (pe sau în cap) A (se) căsători. 9 (Ast; pop; lpl) Constelație nedefinită mai îndeaproape. 10 (Reg; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 11 (Reg; art) Melodie după care se execută pirostria (10). corectată

  1. În original, incorect accentuat: pilostreie LauraGellner

PIROSTRÍE, pirostrii, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Ustensilă de gospodărie făcută dintr-un cerc sau dintr-un triunghi de fier, sprijinit pe trei picioare, pe care se pun căldarea, ceaunul sau oala la foc; crăcană. 2. (Reg.; la pl.) Cunună care se pune pe capetele mirilor în timpul oficierii căsătoriei religioase; cununie. ◊ Expr. (Glumeț) A(-și) pune pirostriile (în sau pe cap) = a (se) căsători. [Var.: (înv. și reg.) pirostíe s. f.] – Din ngr. pirostiá, bg. pirostija.

PIROSTRÍE, pirostrii, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Ustensilă de gospodărie, făcută dintr-un cerc sau dintr-un triunghi de fier, sprijinit pe trei picioare, pe care se așază o căldare, un ceaun sau o oală la foc; (în gospodăria păstorească) ustensilă primitivă formată din trei bețe așezate în formă de piramidă, de care se atîrnă ceaunul sau căldarea, deasupra focului; crăcană. Fata ațîțase grabnic focul la vatra de-afară, umpluse ceaunul cu apă și-l așezase pe pirostrii. SADOVEANU, B. 24. Se dete la o parte, ca să-i facă loc Saftei, care se întoarse, ca să ieie cazanul de pe pirostrii și să scoată cele din urmă rufe din el. SLAVICI, V. P. 17. 2. (Popular) Cunună care se pune pe capetele mirilor, în timpul oficierii căsătoriei religioase; (p. ext.) cununie, ◊ Expr. A(-și) pune pirostriile (în cap) = a se căsători. Dacă Aristică își pune pirostriile, și le pune cu Roaiba. PAS, L. I 293. Intrase la grijă că... o să împletească cosița albă, fără să puie pirostriile în cap. ISPIRESCU, L. 233. Le e rușine să-ți spuie că ar vrea... să puie pirostriile? CARAGIALE, O. I 85. – Variante: pirostíe (CREANGĂ, P. 150, ȘEZ. I 280), pirostréie (GANE, N. I 132), pirostrei (DELAVRANCEA, S. 254), s. f.

PIROSTRÍE ~i f. 1) mai ales la pl. Obiect de uz casnic, format dintr-o ramă metalică (rotundă sau triunghiulară), fixată pe trei picioare, folosită ca suport pentru un vas pus la foc deschis. * A se lăsa (sau a ședea) în ~i a se așeza cu genunchii îndoiți și sprijinindu-se de pământ numai pe picioare. 2) bis. Coroană care se așază pe capul mirilor în timpul slujbei oficiate cu prilejul căsătoriei; cununie. * A-și pune ~ile pe cap a se căsători. [G.-D. pirostriei] /<ngr. pirostiá, bulg. pirostija

PIROSTÍE s. f. v. pirostrie.

PIROSTÍE s. f. v. pirostrie.

pirostânie sf vz pirostrie

pirostreie[1] sf vz pirostrie

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

PIROSTRÉIE s. f. v. pirostrie.

PIROSTRÉIE s. f. v. pirostrie.

pirostrii f. pl. 1. suport (în genere de trei picioare) al căldării sau ciaunului pe foc; 2. fam. cunună nupțială (ce are asemenea o formă cam triangulară): a pune pirostriile în cap, a se căsători: o să împletească cosiță albă fără să puie pirostriile în cap ISP. [Gr. mod. PYROSTÍA, triped (din vechiu-gr. PYR, foc, și ESTÍA, vatră)].

pirostéĭe și -stiĭ (est) și -striĭ (vest) f. pl. (ngr. pyrostiá, d. vgr. pyr, foc, și ῾éstia, vatră; bg. pirostiĭa. V. pirità). Suport pe treĭ picĭoare pe care se pune o căldare (ceaun, oală) la foc. Fig. Iron. Cununa de la nuntă. A-țĭ pune pirosteĭele’n cap, a te căsători. – Și pilostriĭ, pop. chi- (Trans.). V. triped și cujbă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pirostríe s. f., art. pirostría, g.-d. art. pirostríei; pl. pirostríi, art. pirostríile

pirostríe s. f., art. pirostría, g.-d. art. pirostríei; pl. pirostríi, art. pirostríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIROSTRÍE s. crăcană, (reg.) picioare (pl.), țagră, (prin Transilv.) mâță, (prin Ban. și Transilv.) săgeac. (Pe ~ se pune ceaunul la foc.)

PIROSTRÍE s. v. cunună, cununie.

PIROSTRIE s. crăcană, (reg.) picioare (pl.), țagră, (prin Transilv.) mîță, (prin Ban. și Transilv.) săgeac. (Pe ~ se pune ceaunul la foc.)

pirostrie s. v. CUNUNĂ. CUNUNIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pirostíe (pirostíi), s. f.1. Trepied. – 2. Coroană care se așază pe tîmplele mirilor la cununia religioasă. – Var. pirostrie, pirosteie, pilostii. Mr. pirust(r)ie, megl. pirustiie. Ngr. πυρωστία (Tiktin), cf. bg. pirostija.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

pirostríe, pirostrii s. f. (Mai ales la pl.) Obiect de gospodărie din fier, de formă circulară sau triunghiulară cu trei picioare, pe care se așază diferite vase la foc. 2. (Pop.) Cunună care se pune pe capul mirilor la slujba cununiei religioase. [Var.: pirostíe, pirostéie, pirostréie s. f.] – Din gr. pirostia, bg. pirostija.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și pune pirostriile expr. (glum.) a se căsători.

Intrare: pirostrie
pirostrie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pirostrie
  • pirostria
plural
  • pirostrii
  • pirostriile
genitiv-dativ singular
  • pirostrii
  • pirostriei
plural
  • pirostrii
  • pirostriilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pirostie
  • pirostia
plural
  • pirostii
  • pirostiile
genitiv-dativ singular
  • pirostii
  • pirostiei
plural
  • pirostii
  • pirostiilor
vocativ singular
plural
perostie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pilostreie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pilostrie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pirostânie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pirostei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pirosteie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pirostreie substantiv feminin
substantiv feminin (F130)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pirostreie
  • pirostreia
plural
  • pirostrei
  • pirostreile
genitiv-dativ singular
  • pirostrei
  • pirostreii
plural
  • pirostrei
  • pirostreilor
vocativ singular
plural
piroștei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piroștie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.