PIROSTRIE, pirostrii, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Ustensilă de gospodărie, făcută dintr-un cerc sau dintr-un triunghi de fier, sprijinit pe trei picioare, pe care se așază o căldare, un ceaun sau o oală la foc; (în gospodăria păstorească) ustensilă primitivă formată din trei bețe așezate în formă de piramidă, de care se atîrnă ceaunul sau căldarea, deasupra focului; crăcană. Fata ațîțase grabnic focul la vatra de-afară, umpluse ceaunul cu apă și-l așezase pe pirostrii. SADOVEANU, B. 24. Se dete la o parte, ca să-i facă loc Saftei, care se întoarse, ca să ieie cazanul de pe pirostrii și să scoată cele din urmă rufe din el. SLAVICI, V. P. 17. 2. (Popular) Cunună care se pune pe capetele mirilor, în timpul oficierii căsătoriei religioase; (p. ext.) cununie, ◊ Expr. A(-și) pune pirostriile (în cap) = a se căsători. Dacă Aristică își pune pirostriile, și le pune cu Roaiba. PAS, L. I 293. Intrase la grijă că... o să împletească cosița albă, fără să puie pirostriile în cap. ISPIRESCU, L. 233. Le e rușine să-ți spuie că ar vrea... să puie pirostriile? CARAGIALE, O. I 85. – Variante: pirostie (CREANGĂ, P. 150, ȘEZ. I 280), pirostreie (GANE, N. I 132), pirostrei (DELAVRANCEA, S. 254), s. f.