12 definiții pentru perciune perciun


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERCIÚNE, perciuni, s. m. Fiecare dintre cele două șuvițe de păr (adesea lăsate lungi și răsucite) care se prelungesc lateral pe obraz, lângă urechi, de la tâmple în jos (la bărbați). ♦ (Rar) Favorit. ♦ (Rar) Smoc de păr de pe fruntea cailor. [Var.: perciún s. m.] – Din tc. perçem.

PERCIÚNE, perciuni, s. m. Fiecare dintre cele două șuvițe de păr (adesea lăsate lungi și răsucite) care se prelungesc lateral pe obraz, lângă urechi, de la tâmple în jos (la bărbați). ♦ (Rar) Favorit. ♦ (Rar) Smoc de păr de pe fruntea cailor. [Var.: perciún s. m.] – Din tc. perçem.

PERCIÚNE, perciuni, s. m. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele două șuvițe de păr (uneori lăsate lungi și răsucite) care se prelungesc lateral pe obraz, lîngă urechi, mai jos de tîmple. Mă supărasem că-mi răsucise puțin perciunii. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 194. De cînd ai lăsat să-ți crească perciuni și de cînd porți caftan? EMINESCU, N. 78. Perciunii mi se făcuse măciucă. ALECSANDRI, T. 22.

PERCIÚNE ~i m. 1) Șuviță de păr (la bărbați) care acoperă tâmpla și care se prelungește în jos pe obraz. 2) Barbă care crește de o parte și de alta a feței, de la tâmplă până la bărbie; favorit. 3) rar Șuviță de păr care acoperă fruntea unui cal; percică. /<turc. perçem

perciune m. (mai ales la pl.) bucle de păr, și în special ce poartă evreii bigoți d’alungul obrajilor. [Turc. PERČEM].

PERCIÚN s. m. v. perciune.

percĭún m. (turc. [d. pers.] perčem; ngr. pertsés, alb. perčé, perčeme, bg. perčim. V. percică). Pl. Cĭufurĭ de păr pe care Jidaniĭ habotnicĭ le poartă la urechĭ lîngă tîmple.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

perciúne s. m., pl. perciúni

perciúne s. m., pl. perciúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERCIÚNI s. pl. v. favoriți.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

perciúne (perciúni), s. m.1. Favorit. – 2. Un fel de favoriți tipici pentru anumiți evrei. – Var. perciun. Mr. percea „cosiță”. Tc. (per.) perçem (Loebel 75; Miklosich, Et. Wb., 241a; Șeineanu, II, 289; Lokotsch 1629), cf. ngr. περτζές, alb. percé, bg. percem, sb., bg., cr., slov. percin. Der. din bg. (Conev 86) este improbabilă. – Der. percică, s. f. (smoc), cu schimb de suf.; perciunat (var. perciunos), adj. (cu perciune; evreu); (îm)perciuna, vb. (Mold., a îndoi un cui după ce a străpuns o scîndură pentru a-l fixa mai bine).

Intrare: perciune
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perciune
  • perciunele
plural
  • perciuni
  • perciunii
genitiv-dativ singular
  • perciune
  • perciunelui
plural
  • perciuni
  • perciunilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perciun
  • perciunul
  • perciunu‑
plural
  • perciuni
  • perciunii
genitiv-dativ singular
  • perciun
  • perciunului
plural
  • perciuni
  • perciunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)