19 definiții pentru percică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERCICĂ, percele, s. f. (Reg.) Cârlionț, moț (pe frunte). ♦ Smoc de păr pe fruntea cailor. [Var.: percea s. f.] – Din tc. pürçek.

PERCICĂ, percele, s. f. (Reg.) Cârlionț, moț (pe frunte). ♦ Smoc de păr pe fruntea cailor. [Var.: percea s. f.] – Din tc. pürçek.

perci sf [At: ALECSANDRI, P. P. 333 / V: ~ciucă, ~rici~ / Pl: ~ici / E: tc pürçek cf păr1] 1 (Mol) Cârlionț la oameni Si: percea (1). 2 Moț1 de pe frunte Si: percea (2). 3 Coadă făcută prin împletirea părului Si: percea (3). 4 (Reg; rar) Smoc de păr de pe cap la cai Si: percea (4), perciune (4). 5 (Rar) Perciune (1). 6 (Bot; reg; îc) ~ca-fetei Părul-fetei (Adianthum capillus-Veneris).

PERCICĂ, percele, s. f. (Mold.) Zuluf de păr lăsat pe frunte; cîrlionț. Smulge 3 fire de păr din percica ta. La TDRG. Ilenuțo de la Piatra, Cu percica retezată, Ce-ai fermecat lumea toată. ALECSANDRI, P. P. 333.

PERCICĂ ~ele f. reg. 1) Smoc de păr lăsat puțin pe frunte; moț. 2) Șuviță de păr care acoperă fruntea unui cal; perciune. /<turc. pürçek

percică f. coama de pe fruntea calului. [Cf. perciune].

percícă f., pl. ele (din *percea, alb. perčé. V. percĭun). Mold. Pop. Pl. Gîțe, coade de păr împletit.

PERCEA s. f. v. percică.

percea2 [At: CV 1950, nr. 3, 36 / Pzi: ~cez / E: nct] (Mun) 1-2 vtr A (se) păta (1-2). 3-4 vtr A (se) murdări. 5-6 vtr A (se) împestrița. 7 vt A-i face cuiva vânătăi prin lovire. 8 vt (Pex) A bate pe cineva. 9 vr (D. femei) A se farda în mod exagerat.

percea1 sf [At: ALR II/I, 7/514 / Pl: ~cele / E: percică css] 1-4 Percică (1-4). 5 (Rar) Perciune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

perci (reg.) s. f., g.-d. art. percelei; pl. percele

perci (reg.) s. f., g.-d. art. percelei; pl. percele, art. percelele

perci s. f., g.-d. art. percelei; pl. percele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PERCICA-FETEI s. v. părul-fetei.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

percică, percele, s.f. (reg.) 1. cârlionț, moț (pe frunte); smoc de păr pe fruntea cailor. 2. coadă făcută prin împletirea părului.

percea, percez, vb. I (reg.) 1. a (se) păta, a (se) murdări; a (se) împestrița. 2. (refl.; despre femei) a se farda exagerat.

perici s.f. (reg.) 1. puricăriță (v.). 2. iarbă-roșie.

Intrare: percică
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perci
  • percica
plural
  • percele
  • percelele
genitiv-dativ singular
  • percele
  • percelei
plural
  • percele
  • percelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • percea
  • perceaua
plural
  • percele
  • percelele
genitiv-dativ singular
  • percele
  • percelei
plural
  • percele
  • percelelor
vocativ singular
plural
perciucă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pericică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perici
  • pericica
plural
genitiv-dativ singular
  • pericele
  • pericelei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

perci, percelesubstantiv feminin

  • 1. regional Cârlionț, moț (pe frunte). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Smulge 3 fire de păr din percica ta. La TDRG. DLRLC
    • format_quote Ilenuțo de la Piatra, Cu percica retezată, Ce-ai fermecat lumea toată. ALECSANDRI, P. P. 333. DLRLC
    • 1.1. Smoc de păr pe fruntea cailor. DEX '09 DEX '98
      sinonime: perciune
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.