Definiția cu ID-ul 692787:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
percĭún m. (turc. [d. pers.] perčem; ngr. pertsés, alb. perčé, perčeme, bg. perčim. V. percică). Pl. Cĭufurĭ de păr pe care Jidaniĭ habotnicĭ le poartă la urechĭ lîngă tîmple.