PATALAMA, patalamale, s. f. (Fam.) Certificat de studii; diplomă. – Din tc. batalama.

patalama sf [At: POLIZU / V: (reg) ba~ / Pl: ~le / E: tc batalama, bg баталама] (Șdp) 1 Dovadă scrisă. 2-3 (Certificat sau) diplomă de studii.

PATALAMA, patalamale, s. f. (Adesea depr.) Certificat de studii; diplomă. – Din tc. batalamă.

PATALAMA, patalamale, s. f. (Astăzi mai ales ironic) Certificat de studii, diplomă. Uite patalamaua, frate Averchie. STĂNOIU, C. I. 14. Dădu examen și obținu patalamaua de spițer. La TDRG.

PATALAMA ~le f. fam. depr. Document prin care se certifică pregătirea profesională a unei persoane; certificat de studii. /<turc. batalama

patalamà f. V. batalamà.

patalamá, V. batalama.

batalama sf vz patalama

BATALAMA, PATALAMA (pl. -male) sf. 1 ⚚ Înscris, adeverință, chitanță ¶ 2 iron. Certificat, atestat, diplomă ¶ 3 familiar proverb: a face cuiva capul ~ , a-l zăpăci, a-I buimăci [tc.-ar batalama].

batalamà f. 1. chitanță, înscris de anulare: n’ai batalama la mână ISP.; 2. ironic (și patalama), diplomă. [Turc. BATALAMA, anulare].

batalamá și (ob.) pat- f. (turc. ar. bataláma, anularea unui act). Iron. Certificat, act, diplomă: bine că m’am văzut cu palamaua la mînă!

patalama (fam.) s. f., art. patalamaua, g.-d. art. patalamalei; pl. patalamale

patalama (fam.) s. f., art. patalamaua, g.-d. art. patalamalei; pl. patalamale, art. patalamalele

patalama s. f., art. patalamaua, g.-d. art. patalamalei; pl. patalamale

patalama, -male.

PATALAMA s. v. diplomă.

patalama s. v. DIPLOMĂ.

patalama, patalamale s. f. 1. (peior.) diplomă, certificat de studii. 2. ( intl.) condamnare penală.

a avea academie / acioală / activ / capital / catastif / cearșaf / jurnal / listă / patalama / salbă expr. a avea multe condamnări penale, a avea un cazier bogat