PANTALONAR, pantalonari, s. m. 1. Denumire depreciativă dată de către boierii conservatori în sec. XIX tinerilor progresiști care adoptaseră îmbrăcămintea occidentală. ♦ (Pop.) Nume depreciativ dat de țărani persoanelor îmbrăcate orășenește; spec. orășean, târgoveț. 2. (Rar) Croitor specializat în confecționarea pantalonilor. – Pantalon + suf. -ar.

pantalonar sm [At: GHICA, în SCL 1953, 104 / Pl: ~i / E: pantalon + -ar] 1 (Înv; dep) Denumire dată, la începutul sec. XIX, de către boierii reacționari îmbrăcați oriental tinerilor cu idei progresiste, care adoptaseră îmbrăcămintea occidentală Vz bonjurist, duelgiu. 2 (Pop; dep) Poreclă dată de țărani persoanelor care nu poartă ițari, ci pantaloni după moda de la oraș. 3 (Spc) Orășean. 4 (Rar) Croitor specializat în confecționarea pantalonilor (1). 5 (Rar) Vânzător de pantaloni (1).

PANTALONAR, pantalonari, s. m. 1. Denumire depreciativă dată de către boierii conservatori în secolul trecut tinerilor progresiști care adoptaseră îmbrăcămintea occidentală. ♦ (Pop.) Nume depreciativ dat de țărani celor îmbrăcați orășenește; spec. orășean, târgoveț. 2. (Rar) Croitor specializat în confecționarea pantalonilor. – Pantalon + suf. -ar.

PANTALONAR, pantalonari, s. m. Denumire depreciativă dată în secolul trecut, de boierii reacționari, tinerilor cu idei progresiste, care adoptaseră îmbrăcămintea occidentală. V. duelgiu, bonjurist. Pantalonari din aceștia, procopsiți de curînd, prin politica nouă, unii deochiați, de cînd cu 48 nu aveau ce căuta aici. PAS, E. I 103. Dădeau și ei tinerilor cîte un ibrișin pe la nas, numindu-i: bonjuriști, duelgii, pantalonari. CREANGĂ, A. 153. ♦ (În trecut) Denumire disprețuitoare dată de țărani celor îmbrăcați orășenește. Doi jandarmi, cu puștile pe umăr... împingînd de umere pe doi pantalonari cam jerpeliți. SADOVEANU, B. 130. Persoanele mai simandicoase, printre care-s socotiți pantalonarii, se așază în capul mesei. ȘEZ. I 36.

PANTALONAR s.m. 1. Croitor specializat în confecționarea pantalonilor. 2. Denumire depreciativă dată în sec. XIX tinerilor cu idei progresiste, care adoptaseră îmbrăcămintea occidentală. [< pantalon + -ar].

PANTALONAR s. m. 1. croitor specializat în confecționarea pantalonilor. 2. (depr.) denumirea dată în sec. XIX de către boierii conservatori tinerilor cu idei progresiste, care adoptaseră îmbrăcămintea occidentală. (< pantalon + -ar)

PANTALONAR ~i m. depr. (în sec. XIX) 1) Tânăr cu idei progresiste care se îmbrăca după moda occidentală; bonjurist. 2) Țăran care purta haine (sărăcăcioase) orășenești; cioflingar. /pantalon + suf. ~ar

pantalonar m. nume ironic dat de boierimea dela 1848 tinerilor instruiți în Occident. [Din cauza contrastului între costumul lor european și vechiul port boieresc cu anteriu și ișlic].

*pantalonár m. (d. pantalonĭ). Iron. Poreclă dată de boĭeriĭ retrograzĭ de la începutul secoluluĭ 19, purtătorĭ de anteriŭ și de ișlic, tinerilor progresiștĭ care învățase în Occident și purtaŭ pantalonĭ și surtuc. V. surtucar, ișlicar, bonjurist, duelgiŭ). Azĭ. Croitor care face pantalonĭ și nu se prea pricepe la „surtuc”.

pantalonar s. m., pl. pantalonari

pantalonar s. m., pl. pantalonari

pantalonar s. m., pl. pantalonari

PANTALONAR s. v. orășean, târgoveț.

PANTALONAR s. nădrăgar.

PANTALONAR s. nădrăgar.

pantalonar s. v. ORĂȘEAN. TÎRGOVEȚ.