PANTALONAR, pantalonari, s. m. Denumire depreciativă dată în secolul trecut, de boierii reacționari, tinerilor cu idei progresiste, care adoptaseră îmbrăcămintea occidentală. V. duelgiu, bonjurist. Pantalonari din aceștia, procopsiți de curînd, prin politica nouă, unii deochiați, de cînd cu 48 nu aveau ce căuta aici. PAS, E. I 103. Dădeau și ei tinerilor cîte un ibrișin pe la nas, numindu-i: bonjuriști, duelgii, pantalonari. CREANGĂ, A. 153. ♦ (În trecut) Denumire disprețuitoare dată de țărani celor îmbrăcați orășenește. Doi jandarmi, cu puștile pe umăr... împingînd de umere pe doi pantalonari cam jerpeliți. SADOVEANU, B. 130. Persoanele mai simandicoase, printre care-s socotiți pantalonarii, se așază în capul mesei. ȘEZ. I 36.