17 definiții pentru panțir panțâr panțur pănțăr pagirn


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

panțir sm [At: URECHE, ap. LET. I, 238/36 / V: pangirn[1], ~țâr, ~țur, pănțăr / Pl: ~i / E: pn pancerz, rs панцырь, ger Panzer, srb pancir] 1 (Îvr) Platoșă. 2 Mercenar dintr-un corp de oaste călare din trecut, însărcinat mai ales cu paza granițelor, cu transmiterea știrilor și cu aducerea la îndeplinire a unor porunci, hotărâri etc. ale autorităților. 3 (Pgn; pop) Ostaș. 4 (Mol) Personaj din jocul de copii „de-a mânzulica”. 5 (Reg) Disc mic de metal, sclipitor, folosit ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte femeiești Vz fluture, paietă.

  1. Forma corectă conform DLR este pagirn. — Ladislau Strifler

PANȚÍR, panțiri, s. m. (în sec. XVIII-XIX, în Moldova, la pl.) Corp de oaste (călare) alcătuit din lefegii, însărcinat cu paza granițelor, cu transmiterea știrilor și cu îndeplinirea unor porunci, hotărâri ale autorităților; p. gener. (pop.) ostaș. [Var.: panțấr s. m.] – Din pol. pancerz, sb. pancir.

PANȚÍR, panțiri, s. m. Mercenar dintr-un corp de oaste (călare) din trecut, însărcinat mai ales cu paza granițelor, cu transmiterea știrilor și cu aducerea la îndeplinire a unor porunci ale autorităților; p. gener. (pop.) ostaș. [Var.: panțấr s. m.] – Din pol. pancerz, scr. pancir.

PANȚÍR, panțiri, s. m. (în trecut) Soldat călăreț, îmbrăcat în zale. Panțirii... toți cu zale îmbrăcați. NEGRUZZI, S. I 124. Panțirii... un corp de călărime foarte însemnat. BĂLCESCU, O. I 118. Cinci panțiri se alegea, Pe Vaslui în sus mergea, Pin’ zărea într-o movilă Un romîn arînd în silă. ALECSANDRI, P. P. 168. ♦ Funcționar al poliției. V. jandarm. Lăcuste mai puțin pustietoare decît cămărașii... zapciii, panțirii. RUSSO, S. 109.

PANȚÍR ~i m. înv. Soldat călare dintr-o unitate militară, însărcinat cu paza frontierei și cu transmiterea știrilor oficiale. /<pol. pancerz, sb. pancir

panțir m. od. 1. ostaș îmbrăcat în zale: cinci panțiri s’alegea NEGR.; 2. pl. corp de călărime în Moldova: panțirii și lefegiii toți cu zale ’mbrăcați NEGR. [Rus. PANȚIRĬ, platoșă (din nemț. Panzer)].

panțur sm vz panțir[1] corectată

  1. În original, greșit tipărit: vz pnțir LauraGellner

PANȚẤR s. m. v. panțir.

PANȚẤR s. m. v. panțir.

panțî́r m. (rus. páncyrĭ, platoșă, páncyrnik, chĭurasier; pol. pancerz, platoșă, germ. panzer, d. it. panziera și panciera, d. panza și páncia, pîntece. V. pîntece). Vechĭ. Chĭurasier din vechea oaste moldovenească. – Și -úr (Munt.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

panțír s. m., pl. panțíri

panțír s. m., pl. panțíri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

panțír (panțíri), s. m. – Dragon; platoșă. – Var. panțîr, panțur. Germ. Panzer „cuirasă”, prin intermediul sl. pansyrŭ (Miklosich, Lexicon, 554; Cihac, II, 242), cf. pol. pancerz, rus. pancyr, sb. pancijer. Mold., sec. XVII, înv.Der. panțiresc, adj. (de dragoni); panțarolă, s. f. (un anumit joc de cărți), din pol. pancerola < it. panzeruola (Candrea).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

panțír, panțíri, s.m. (înv.) 1. ostaș îmbrăcat în zale. 2. (la pl.) corp de călărime în Moldova. 3. platoșă, cuirasă. 4. disc mic de metal lucitor folosit ca ornament la îmbrăcămintea de damă; paietă, fluture.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PANȚẤR (< pol., ucr.) s. m. (În sec. 18-19 în Moldova; la pl.) Corp de oaste alcătuit din lefegii pământeni, scutiți mai târziu de bir, dar lipsiți de leafă; a fost creat în 1727-1728 de domnul Grigore II Ghica; era însărcinat cu paza granițelor, cu transmiterea știrilor, aducerea la îndeplinire a unor porunci și hotărâri ale autorităților; (și la sg.) lefegiu care făcea parte din acest corp.

Intrare: panțir
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panțir
  • panțirul
  • panțiru‑
plural
  • panțiri
  • panțirii
genitiv-dativ singular
  • panțir
  • panțirului
plural
  • panțiri
  • panțirilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panțâr
  • panțârul
  • panțâru‑
plural
  • panțâri
  • panțârii
genitiv-dativ singular
  • panțâr
  • panțârului
plural
  • panțâri
  • panțârilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panțur
  • panțurul
plural
  • panțuri
  • panțurii
genitiv-dativ singular
  • panțur
  • panțurului
plural
  • panțuri
  • panțurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pănțăr
  • pănțărul
plural
  • pănțări
  • pănțării
genitiv-dativ singular
  • pănțăr
  • pănțărului
plural
  • pănțări
  • pănțărilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pagirn
  • pagirnul
plural
  • pagirni
  • pagirnii
genitiv-dativ singular
  • pagirn
  • pagirnului
plural
  • pagirni
  • pagirnilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)