panțir sm [At: URECHE, ap. LET. I, 238/36 / V: pangirn^[1], ~țâr, ~țur, pănțăr / Pl: ~i / E: pn pancerz, rs панцырь, ger Panzer, srb pancir] 1 (Îvr) Platoșă. 2 Mercenar dintr-un corp de oaste călare din trecut, însărcinat mai ales cu paza granițelor, cu transmiterea știrilor și cu aducerea la îndeplinire a unor porunci, hotărâri etc. ale autorităților. 3 (Pgn; pop) Ostaș. 4 (Mol) Personaj din jocul de copii „de-a mânzulica”. 5 (Reg) Disc mic de metal, sclipitor, folosit ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte femeiești Vz fluture, paietă.