Definiția cu ID-ul 28074:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PANȚIR, panțiri, s. m. Mercenar dintr-un corp de oaste (călare) din trecut, însărcinat mai ales cu paza granițelor, cu transmiterea știrilor și cu aducerea la îndeplinire a unor porunci ale autorităților; p. gener. (pop.) ostaș. [Var.: panțâr s. m.] – Din pol. pancerz, scr. pancir.