13 definiții pentru păcătos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

păcătos, ~oa [At: PSALT. HUR. 112v/11 / Pl: ~oși, ~oase / E: păcat2+ -os] 1-4 smf, a (Persoană) care a încălcat normele (religioase sau) morale, care a comis multe păcate2 (1-4) Si: (îvr) păgânicios (1-4). 5-6 smf, a (Pex) (Om) nemernic Si: nelegiuit, netrebnic, ticălos. 7 a (Fig; d. fapte) Care reprezintă păcate. 8-9 av, a (În mod) defectuos. 10 a Plin de cusururi. 11 a Care aduce neplăceri Si: defavorabil, supărător. 12 a (Fam) Care este vrednic de milă1 Vz biet, nefericit, nenorocit, sărac, sărman, (liv) mizer. 13 a Slab. 14 a (Udp „de”) Sărman. 15 smf (De obicei ca epitet) Incapabil.

PĂCĂTÓS, -OÁSĂ, păcătoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care are multe păcate, care se face vinovat de călcarea unor norme; p. ext. ticălos, rău, afurisit, nemernic. ♦ Care aduce neplăceri, plin de cusururi; supărător; defavorabil; defectuos; de proastă calitate. 2. Vrednic de milă; nenorocit; nevoiaș. – Păcat + suf. -os.

PĂCĂTÓS, -OÁSĂ, păcătoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care are multe păcate, care se face vinovat de călcarea unor norme; p. ext. ticălos, rău, afurisit, nemernic. ♦ Care aduce neplăceri, plin de cusururi; supărător; defavorabil; defectuos; de proastă calitate. 2. Vrednic de milă; nenorocit; nevoiaș. – Păcat + suf. -os.

PĂCĂTÓS, -OÁSĂ, păcătoși, -oase, adj. 1. (Despre persoane; adesea substantivat) Care are multe păcate, vinovat de călcarea legilor morale, plin de păcate; p. ext. ticălos, afurisit, rău. Era un paragat nou din sfoară tare, trainică; ceva ce nu putea plăti Adam o viață întreagă. Și i-l lăsaseră acolo, păcătoșii. DUMITRIU, P. F. 34. Sfințiile-lor știu mai multe decît noi, păcătoasele. CREANGĂ, P. 116. ♦ De proastă calitate, plin de cusururi, defectuos. Tipografiile noastre sînt păcătoase. ALECSANDRI, S. 95. 2. Vrednic de milă; biet, nenorocit, nevoiaș. Parcă-i dete și lui brînci inima să știe ce este în acel păcătos de tronișor. ISPIRESCU, U. 99. Călare pe un păcătos de cal se apropia un om. CONTEMPORANUL, III 921. Mîndra mea de mîndră mare Nici un dinte-n gură n-are, Și cumu-i de păcătoasă, Tot se ține că-i frumoasă. JARNÍK-BÎRSEANU, 440. ◊ (Substantivat) Na! zise el mai dîndu-i o tiflă; păcătoasa și mangosito! HOGAȘ, M. N. 145. Hai, ia dați-vă deoparte, măi păcătoșilor, că numai ați crîmpoțit mîncarea. CREANGĂ, P. 260.

PĂCĂTÓS1 adv. fam. În mod nesatisfăcător; rău; prost. /păcat + suf. ~os

PĂCĂTÓS2 ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival 1) (despre persoane) Care are (multe) păcate; cu (multe) păcate. 2) (despre persoane) Care duce lipsă de mijloace de existență; nevoiaș; sărac; sărman; mizer. 3) Care este de calitate proastă; cu (multe) defecte. Producție ~oasă. /păcat + suf. ~os

păcătos a. și m. 1. plin, încărcat de păcate; 2. ticălos, mișel: ce păcătos! 3. (despre lucruri) netrebnic, stricat: o păcătoasă de butie.

păcătós, -oásă adj. și s. (d. păcat). Care a comis păcate, care are păcate: un om păcătos, păcătoșiĭ se duc în ĭad (Ev.). Fig. Ticălos, mișel, mizerabil, afurisit: om, guvern păcătos! Slab, nemernic, bleg. Prost, stricat, de calitate proastă: o casă, o hîrtie păcătoasă. Adv. Prost, urît: da păcătos maĭ scriĭ, măĭ!.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!păcătós adj. m., s. m., pl. păcătóși; adj. f., s. f. păcătoásă, pl. păcătoáse

păcătós adj. m., pl. păcătóși; f. sg. păcătoásă, pl. păcătoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂCĂTÓS adj. v. biet, nenorocit, nevoiaș, sărac, sărman.

PĂCĂTÓS adj., s. 1. adj., s. (înv. și reg.) pângărit, (Olt.) pânganie, (înv.) săblăznitor. (Om ~; ești un ~!) 2. adj. v. mizerabil.

păcătos adj. v. BIET. NENOROCIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.

PĂCĂTOS adj., s. 1. adj., s. (înv. și reg.) pîngărit, (Olt.) pînganie, (înv.) săblăznitor. (Om ~; ești un ~!) 2. adj. mizerabil, rău, ticălos, urît. (O vreme ~.)

Intrare: păcătos
păcătos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcătos
  • păcătosul
  • păcătosu‑
  • păcătoa
  • păcătoasa
plural
  • păcătoși
  • păcătoșii
  • păcătoase
  • păcătoasele
genitiv-dativ singular
  • păcătos
  • păcătosului
  • păcătoase
  • păcătoasei
plural
  • păcătoși
  • păcătoșilor
  • păcătoase
  • păcătoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)