14 definiții pentru pârâtor (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

pârâtor, ~oare [At: PSALT. 10 / V: (înv) ~i sm / Pl: ~i, ~oare / E: pârî + -tor] 1 smf (Jur; Trs; Buc; iuz) Reclamant la un proces. 2-3 smf, a (Persoană) care pârăște Si: (fam) pârâcios (1-2). 4-5 smf, a (Persoană) care arată în mod răutăcios faptele sau vorbele cuiva pentru a-l discredita Si: (fam) părâcios (3-4). 6-7 smf, a (Persoană) care dă de gol pe cineva Si: (fam) părâcios (5-6). 8-9 (Persoană) căreia îi place să pârască pe cineva Si: (fam) pârâcios (7-8). 10 smf (Pex) Trădător. 11 (Pex) Denunțător. corectată

PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

PÂRÂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care pârăște; denunțător; delator; turnător. /a pârî + suf. ~tor

PÎRÎTÓR, -OÁRE, pîrîtori, -oare, adj. Care pîrăște; care are obiceiul să pîrască; care denunță; delator. N-au venit de patru zile! se răsuci iar din pat tovarășul lui Comșa, cu promptitudinea unui școlar pîritor. C. PETRESCU, Î. II 60. Ne deprinsese a fi lași, mincinoși, pîrîtori, leneși. DELAVRANCEA, la TDRG. ◊ (Substantivat) Greaca o să întrebuințeze toate mijloacele ca să afle pe pîrîtorul ei. FILIMON, la TDRG.

pârîtor m. 1. acuzator; 2. denunțător.

pîrîtór, -oáre adj. Care pîrăște (pîrîș). Care are obiceĭ să pîrască: un elev pîrîtor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pârâtór adj. m., s. m., pl. pârâtóri; f. sg. și pl. pârâtoáre

pârăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -rît prt., -rîtor adj. v.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÂRÂTÓR adj., s. 1. adj., s. pârâcios, (fam. fig.) turnător. (Mare ~ mai e!) 2. s. v. denunțător.

PÂRÂTÓR s. v. reclamant.

PÎRÎTOR adj., s. 1. adj., s. pîrîcios, (fam. fig.) turnător. (Mare ~ mai e!) 2. s. denunțător, (livr.) delator, sicofant, (înv.) prepuitor, vadnic, (fam. fig.) turnător. (Un ~ ordinar.)

Intrare: pârâtor (adj.)
pârâtor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârâtor
  • pârâtorul
  • pârâtoru‑
  • pârâtoare
  • pârâtoarea
plural
  • pârâtori
  • pârâtorii
  • pârâtoare
  • pârâtoarele
genitiv-dativ singular
  • pârâtor
  • pârâtorului
  • pârâtoare
  • pârâtoarei
plural
  • pârâtori
  • pârâtorilor
  • pârâtoare
  • pârâtoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)