pârâtor, ~oare [At: PSALT. 10 / V: (înv) ~i sm / Pl: ~i, ~oare / E: pârî + -tor] 1 smf (Jur; Trs; Buc; iuz) Reclamant la un proces. 2-3 smf, a (Persoană) care pârăște Si: (fam) pârâcios (1-2). 4-5 smf, a (Persoană) care arată în mod răutăcios faptele sau vorbele cuiva pentru a-l discredita Si: (fam) părâcios (3-4). 6-7 smf, a (Persoană) care dă de gol pe cineva Si: (fam) părâcios (5-6). 8-9 (Persoană) căreia îi place să pârască pe cineva Si: (fam) pârâcios (7-8). 10 smf (Pex) Trădător. 11 (Pex) Denunțător. corectat(ă)