pânzătură sf [At: CANTEMIR, HR. 186 / V: (rar) ~zet~, (îrg) păn~^[1] / Pl: ~ri / E: pânză + -tură] 1-2 (Îrg) Pânză (1-2). 3 (Mpl) Pânzet (1). 4 (Îvr) Giulgiu. 5 (Îrg; șîs ~ de masă) 6-7 (Îvr) Lenjerie (de pat sau) de corp. 8 (Reg) Năframă. 9 (Reg) Broboadă. 10 (Bis; reg) Aer cu care se acoperă vasele liturgice. 11 (Îvr) Perdea. 12 (Trs; Mar) Fotă. 13 (Spc) Fotă din față. 14 (Reg) Strecurătoare de lapte. 15 Osânză (1). corectat(ă)

pânzătură f. bucată de pânză.

pănzătură sf vz pânzătură

pânzetură sf vz pânzătură

PÎNZĂTURĂ, pînzături, s. f. Pînză sau bucată de pînză; ștergar, șervet. Îi puse în traistă un codru de pîine de mălai, niște brînză și ceapă, toate învelite într-o pînzătură curată. REBREANU, I. 46. Mama-mi dă învățătură Cum se țese-o pînzătură. COȘBUC, P. I 103. Au întins hoștinile... pe o pînzătură și m-au înfășat cu ele peste tot, ca pe un copil. CREANGĂ, A. 16. ♦ (Regional) Broboadă, basma, maramă cu care se îmbrobodesc femeile (măritate) la țară. Nevastă cu pînzătură, Treci Murășul și-mi dă gură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 413. ♦ (Învechit) Draperie. Intră încet, ridicînd una din pînzăturile negre, NEGRUZZI, S. III 376. – Variantă: pînzetură (MURNU, O. 87) s. f.

PÎNZETURĂ s. f. v. pînzătură.

pînzătúră, V. pînzet.

pînzét n., pl. urĭ (d. pînză). Mare cantitate de pînză. Pînzeturĭ, felurĭ de pînză. Rufe, haĭne, de pînză. – În est și nord pînzătură (din pînzéturĭ, accentuat greșit -úrĭ, din care apoĭ s’a scos un sing. pînzătúră), bucată de pînză, față de masă, năframă, broboadă. V. mîneștergură.

pânzătură (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pânzăturii; pl. pânzături

pânzătură (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pânzăturii; pl. pânzături

pânzătură s. f., g.-d. art. pânzăturii; (bucăți, obiecte) pl. pânzături

PÂNZĂTURĂ s. v. broboadă, catrință, față de masă, fotă, maramă, năframă, pânză, pânzet.

pînzătură s. v. BROBOADĂ. CATRINȚĂ. FAȚĂ DE MASĂ. FOTĂ. MARAMĂ. NĂFRAMĂ. PÎNZĂ. PÎNZET.

pânzătură, pânzături, s.f. (înv. și reg.) 1. pânză, pânzet; bucată de pânză. 2. giulgiu. 3. față de masă. 4. lenjerie de pat sau de corp. 5. (reg.) năframă. 6. acoperământ al vaselor liturgice. 7. perdea. 8. fată. 9. strecurătoare. 10. osânză.

pânzătúră, pânzături, s.f. (reg.) Batic, basma, năframă; șârincă: „Pânzătură roșe-n cui, / Coconă ca mine nu-i” (Bilțiu, 2006: 51). – Din pânză + suf. -tură (DEX, MDA).

pânzătură, pânzături, s.f. – (reg.) Batic, basma, năframă; șârincă: „Pânzătură roșe-n cui, / Coconă ca mine nu-i” (Bilțiu, 2006: 51). – Din pânză + suf. -tură (DEX, MDA).

pânzătură, -i, s.f. – Batic, basma, năframă; șârincă. – Din pânză + -tură.