PÎNZĂTURĂ, pînzături, s. f. Pînză sau bucată de pînză; ștergar, șervet. Îi puse în traistă un codru de pîine de mălai, niște brînză și ceapă, toate învelite într-o pînzătură curată. REBREANU, I. 46. Mama-mi dă învățătură Cum se țese-o pînzătură. COȘBUC, P. I 103. Au întins hoștinile... pe o pînzătură și m-au înfășat cu ele peste tot, ca pe un copil. CREANGĂ, A. 16. ♦ (Regional) Broboadă, basma, maramă cu care se îmbrobodesc femeile (măritate) la țară. Nevastă cu pînzătură, Treci Murășul și-mi dă gură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 413. ♦ (Învechit) Draperie. Intră încet, ridicînd una din pînzăturile negre, NEGRUZZI, S. III 376. – Variantă: pînzetură (MURNU, O. 87) s. f.