31 de definiții pentru ou

OU, ouă, s. n. 1. Celulă rezultată dintr-un ovul fecundat de un spermatozoid și din care se dezvoltă, prin diviziuni repetate, un nou organism; zigot. ♦ (La animale ovipare) Ovulul fecundat împreună cu învelișurile sale, care este depus în mediul exterior, unde embrionul își continuă dezvoltarea până la eclozare. ♦ Spec. Oul (1) de pasăre, protejat de o coajă calcaroasă și alcătuit din două membrane, din albuș și din gălbenuș, care este folosit ca aliment. ◊ Loc. adj. Ca oul = fragil. ◊ Expr. (Despre cloșcă) A sta pe ouă = a cloci. A umbla cu cineva ca cu un ou (moale) = a trata pe cineva (supărăcios) cu exagerat de multe menajamente, a menaja foarte mult pe cineva. (Merge sau calcă) parcă are ouă-n poală sau parcă calcă pe ouă = (merge) cu exagerată băgare de seamă. Oul lui Columb = problemă pe care cineva o rezolvă în mod foarte simplu, deși anterior părea foarte complicată și fără soluție. ♦ (Bot.) Celulă reproducătoare rezultată din fuziunea a doi gameți; zigot. 2. (Urmat de determinări care indică materia) Obiect în formă de ou (1). ◊ (Pop.) Oul genunchiului = rotulă. Oul piciorului = os proeminent care unește laba piciorului cu partea de jos a femurului. – Lat. ovum.

OU, ouă, s. n. 1. Celulă rezultată dintr-un ovul fecundat de un spermatozoid și din care se dezvoltă, prin diviziuni repetate, un nou organism; zigot. ♦ Spec. Oul (1) de pasăre, protejat de o coajă calcaroasă și alcătuit din două membrane, din albuș și din gălbenuș, care este folosit ca aliment. ◊ Loc. adj. Ca oul = fragil. ◊ Expr. (Despre cloșcă) A sta pe ouă = a cloci. A umbla cu cineva ca cu un ou (moale) = a trata pe cineva (supărăcios) cu exagerat de multe menajamente, a menaja foarte mult pe cineva. (Merge sau calcă) parcă are ouă-n poală sau parcă calcă pe ouă = (merge) cu exagerată băgare de seamă. Oul lui Columb = problemă pe care cineva o rezolvă în mod foarte simplu, deși anterior părea foarte complicată și fără soluție. ♦ (Bot.) Celulă reproducătoare rezultată din fuziunea a doi gameți; zigot. 2. (Urmat de determinări care indică materia) Obiect în formă de ou (1). ◊ (Pop.) Oul genunchiului = rotulă. Oul piciorului = os proeminent care unește laba piciorului cu partea de jos a femurului[1]. – Lat. ovum.[1]

  1. [1]Greșeală evidentă, femurul nu se unește cu laba piciorului. Oul piciorului = glezna (care unește laba piciorului cu tibia și peroneul). — gall

OU, ouă, s. n. 1. Corp care se formează în ovarele femelelor și care conține germenul unei ființe din aceeași speță; la păsări este alcătuit dintr-o coajă calcaroasă, două membrane, albuș și gălbenuș, fiind folosit în general și ca aliment. Găina babei se oua de cîte două ori pe fiecare zi și baba mînca o mulțime de ouă. CREANGĂ, P. 63. Brrr, frig el... aici o fi-nghețînd și ouăle corbului. ALECSANDRI, T. I 457. A ajuns om mai deștept (sau mai cuminte) decît găina, se zice despre un copil sau despre un tînăr neexperimentat care caută să dea sfaturi celor mai în vîrstă și mai pricepuți. Cine fură azi un ou mîine va fura un bou (= cine apucă să fure o dată ceva, chiar un lucru fără valoare, mai tîrziu va fura lucruri de valoare, devenind hoț de-a binelea). ◊ (Despre cloșcă) A sta pe ouă = a cloci. ◊ Expr. A face pe cineva cu ou(ă) și cu oțet v. oțet. A umbla cu ceva ca cu un ou moale = a umbla foarte atent cu ceva. (Merge sau calcă) parcă are ouă-n poale sau parcă calcă pe ouă = merge exagerat de încet, umblă cu multă băgare de seamă. Oul lui Columb = problemă pe care cineva o rezolvă în mod simplu, dar a cărei soluție nu fusese găsită de nimeni mai înainte. ♦ (Bot.) Celulă reproducătoare care rezultă din fuziunea a doi gameți. 2. (Urmat de determinări care indică materia) Obiect, lucru în formă ovoidală. Elena Lipan pirotea, țesînd găurile unui ciorap întins pe un ou de lemn. C. PETRESCU, C. V. 99. ◊ (Popular) Oul genunchiului = rotula. Oul piciorului = glezna.

ou s. n., art. óul; pl. óuă, art. óuăle, g.-d. art. óuălor

ou s. n., art. óul; pl. óuă, art. óuăle, g.-d. art. óuălor

OU s. 1. (pop.) plod. (~ de găină.) 2. ou fecundat v. zigot.

OU s. v. cartof, testicul.

óu (óuă), s. n.1. Celulă care conține germenul unei ființe din aceeași speță. – 2. Nod, maleolă. – 3. (Arg.) Testicul. – Mr. ou, megl. uou, istr. owu. Lat. ovum (Pușcariu 1232; Candrea-Dens., 1294; REW 6128), cf. vegl. yuv, it. ouvo, logud., cat. ou, prov. uou, fr. oeuf, sp. huevo, port. ovo. Pentru sensul al doilea, cf. ALR, I, 59. – Der. oua, vb. (a face ouă), mr. oauă, uare, probabil direct dintr-un lat. *ovare (Pușcariu 1233; Graur, BL, V, 107); ouat, s. n. (acțiunea de a oua); ouătoare, adj. f. (care produce ouă). Cf. oară.Der. neol. (din fr.) oval, adj.; ovar, s. n.; ovul, s. n.

OU ouă n. 1) Celulă sexuală feminină la organismele animale sau vegetale din care, în urma fecundării, se poate dezvolta un organism nou. 2) Corp format din albuș și gălbenuș și învelit într-o coajă calcaroasă, eliminat din organism de păsări și de alte animale ovipare, în care se dezvoltă (prin clocire) puiul și care se poate folosi, în majoritatea cazurilor, ca aliment. ◊ A face (pe cineva) cu ~ și cu oțet a certa foarte tare. A umbla cu cineva ca cu ~l (moale) a acorda atenție exagerată unei persoane susceptibile. ~l lui Columb problemă ușor rezolvabilă, dar care anterior părea foarte complicată. 3) Obiect de formă ovoidă. ◊ ~l genunchiului rotulă. ~l piciorului gleznă. /<lat. ovum

ou n. 1. substanță gelatinoasă în mijlocul căreia se află germenul animalului viitor și lichidele destinate a-l nutri câtva timp; 2. (absolut) ou de găină; 3. oul genuchiului, rotulă. [Lat. OVUM].

1) oŭ n., pl. oŭă, art. oŭăle (lat. ôvum, pop. ŏvum, vgr. oón; it. uovo, sard. ou, pv. ov, fr. oeuf, sp. huevo, pg. ovo). Corp organic pe care-l produc femelele maĭ multor clase de animale și care cuprinde un germine al unuĭ animal de aceĭașĭ specie. (Se zice în special despre oŭăle cu învăliș, dar pe care le oŭă femelele păsărilor, care le clocesc și scot puĭ din ele. V. icre). Oŭ cu coajă, oŭ întreg: oŭă ferte cu coajă (V. ochĭurĭ, scrob). A fura ou de supt cloșcă, a fi foarte hoț, a fi hoț foarte șiret. A face pe cineva cu oŭ și cu oțet (Pop.), a-l ocărî în tot felu. – Ouăle aŭ forma numită ovală, adică a uneĭ sfere puțin turtite și ascuțite la un capăt. Supt învălișu lor, care e coaja cea dură, e camera cu aer (bănuțu), la capătu cel rătund, apoĭ o peliță care conține albușu, care și el învălește gălbenușu. Gălbenușu conține un sîmbure numit cicatriculă saŭ veziculă germinativă și e legat de albuș și de pelița luĭ pin doŭă apendice numite halaze. După ce e încălzit pin clocire, care durează zile saŭ săptămînĭ, după felu păsăriĭ, ĭese puiĭ. La reptile oŭăle se clocesc la soare. Și din oŭăle păsărilor ĭese puĭ pin căldură artificială.

OUĂLE-GĂÍNILOR s. pl. v. păpădie.

OUĂLE-PÓPII s. pl. v. spânz.

OUL GENÚNCHIULUI s. v. rotulă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

OU s. 1. (pop.) plod. (~ de găină.) 2. (BIOL.) ou fecundat = zigospor, zigot.

óu, ouă, s.n. – 1. Bulgăre. 2. Cocoloș. ♦ (top.) Ou, deal în loc. Gârdani (Codru). „Dealul Ou, numit astfel pentru forma sa, ascunde în pântecele său o mare taină, după cum povestesc bunicii noștri. Ei își amintesc de spusele moșilor lor că acest deal a fost ridicat de către iobagi, care au fost obligați să care pământ cu cățânele din malul Someșului, care curge prin apropiere, drept pedeapsă pentru moartea unei persoane importante (pământul din deal este nisipos, așezat peste sol argilos). Nu degeaba baronul Blomberg și-a construit alături de această movilă o criptă unde să-și îngroape morții. O altă legendă povestită de bătrâni spune că în timpul stăpânirilor străine vătafii acestui sat ar fi omorât mulți săteni care nu au vrut să se supună și le-au îngropat cadavrele în pământ până ce s-a ajuns la această formă de relief” (Gârdani, 2007: 127-128). ♦ (onom.) Ou, poreclă și supranume în satul Văleni (com. Călinești). – Lat. ovum „ou” (Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).

ouăle-găinilor s. pl. v. PĂPĂDIE.

oul genunchiului s. v. ROTULĂ.

ou-fosílă s. n. Ou păstrat ca fosilă ◊ „Oul din imagine [...] are remarcabila vârstă de... un milion de ani! Dată fiind valoarea deosebită a acestui ou-fosilă, muzee din numeroase țări ale lumii și-au exprimat dorința să intre în posesia lui.” R.l. 2 IV 71 p. 6. ◊ „De curând, un grup de arheologi au descoperit în Madagascar, în timpul unor săpături, acest gigantic ou-fosilă care cântărește 5 kg.” Sc. 23 VI 73 p. 5 //din ou + fosilă//

AB OVO (lat.) de la ou; de la începutul începuturilor – Horațiu, „Ars poetica”, 147: „Nec gemino bellum Troianum orditur ab ovo” („Și nu urzește războiul troian de la oul cel geamăn”). Poetul îl laudă pe Homer pentru că începe „Iliada” cu mânia lui Ahile, adică intrând direct în subiectul epopeii, iar nu cu pretextul îndepărtat al Războiului troian: nașterea Elenei și a lui Pollux, geamănul ei, din oul divin.

AB OVO USQUE AD MALA (lat.) de la ouă (până) la mere – De la început până la sfârșit. Romanii începeau prânzul cu ouă și îl terminau cu mere.

OMNE VIVUM EX OVO (lat.) orice ființă vie provine dintr-un ou – Maximă aparținând lui W. Harvey; a devenit un principiu al embriologiei moderne sub formularea mai generală: „Omne vivum ex vivo” („Tot ce-i viu provine din viu”).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ou, ouă s. n. (În sintagma) Ouă roșii = ouă pe care creștinii le vopsesc de Paști ca aducere-aminte de sângele de pe cruce al lui Iisus Hristos, devenit pentru ei condiție a unei vieți noi de sfințenie și dreptate. După o legendă care circulă la Ierusalim, primele ouă roșii au fost stropite cu sângele lui Iisus pe drumul Golgotei, când coșul cu ouă al unei trecătoare fusese pus jos în timp ce cuvioasa Veronica îi ștergea fața plină de sânge și când chipul Său a rămas imprimat pe năframa cu care a fost șters. – Din lat. ovum.

a face pe cineva cu ou și oțet expr. a mustra / a ocărî pe cineva.

a fura ouăle de sub cloșcă expr. a fi un hoț foarte priceput.

a sta ca pe ace / ca pe ouă / ca pe spini expr. a fi neliniștit; a fi nerăbdător.

a ședea ca pe ace / ca pe coji de ouă / ca pe spini expr. a fi neliniștit / nerăbdător.

a tăia găina care face ouăle de aur expr. a sacrifica o sursă de câștiguri mici, dar constante, în speranța unui câștig mai mare.

fabrica de tuns ouă / de împins vagoane și lustruit tampoane expr. (glum.) loc inexistent; nicăieri.

Intrare: ou
substantiv neutru (N48)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ou oul
plural o ouăle
genitiv-dativ singular ou oului
plural o ouălor
vocativ singular
plural