15 definiții pentru oturac otărac oturoace oturoage


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oturac1 sm [At: M. COSTIN, ap. GÎDEI / Pl: ~aci / E: tc oturak] (Înv) 1-2 Soldat veteran (turc).

oturac2 sn [At: LET. III, 265/25 / V: (reg) ~hotar, otar~, otăr~, otor~ sn, otora sf, otorage snp, ~roace, ~roage / Pl: ~ace și ~uri / E: tc oturak] 1 (Înv) Popas. 2 (Înv; îe) A ședea otorac A face popas. 3 (Reg) Scăunel făcut dintr-o scândură așezată transversal la capetele luntrei de pescuit. 4 (Îf otoracă) Scândură lată. 5 (Reg; mpl) Scânduri încovoiate care alcătuiesc scheletul luntrei.

oturác m. (turc. oturak, popas, scaun, stațiune, repaus, inválid; sîrb. oturak, pensionar). Vechĭ. Inválid, veteran. S. n., pl. urĭ și e. Popas maĭ lung al uneĭ armate: făcea oturace cîte 5-6 zile (Nec. 2, 217). Azĭ Mold. Adv. A ședea, a sta otorac, a sta în permanență la o muncă (la o moșie, la o mașină, la un bolnav. V. sotnic). Dun. de jos otorac, pl. e. Banca din fundu uneĭ luntri.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OTURÁC s. v. haltă, oprire, popas.

oturac s. v. HALTĂ. OPRIRE. POPAS.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oturác (-ce), s. n. – Popas, oprire, haltă. Tc. oturak (Șeineanu, III, 92), cf. alb. oturak. Sec. XVII, înv.Der. oturac, s. m. (înv., veteran).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

oturác1, oturáci, s.m. (înv.) veteran, invalid de război.

oturác, oturáce, s.n. (înv.; mai ales la pl.) 1. popas mai lung al armatei într-un loc; bivuac. 2. lemnele încovoiate formând scheletul luntrei.

Intrare: oturac
oturac2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oturac
  • oturacul
  • oturacu‑
plural
  • oturace
  • oturacele
genitiv-dativ singular
  • oturac
  • oturacului
plural
  • oturace
  • oturacelor
vocativ singular
plural
otărac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oturoace
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oturoage
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oturac3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oturac
  • oturacul
  • oturacu‑
plural
  • oturacuri
  • oturacurile
genitiv-dativ singular
  • oturac
  • oturacului
plural
  • oturacuri
  • oturacurilor
vocativ singular
plural
oturac1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oturac
  • oturacul
  • oturacu‑
plural
  • oturaci
  • oturacii
genitiv-dativ singular
  • oturac
  • oturacului
plural
  • oturaci
  • oturacilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)