Definiția cu ID-ul 504312:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
oturac (-ce), s. n. – Popas, oprire, haltă. Tc. oturak (Șeineanu, III, 92), cf. alb. oturak. Sec. XVII, înv. – Der. oturac, s. m. (înv., veteran).