11 definiții pentru otaj otagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

otaj sn [At: MAIOR, T. 272/12 / V: (iuz) ~agiu, ostagiu, ~ag / E: fr otage] (Iuz) 1 Persoană dată ca zălog spre a garanta îndeplinirea unor obligații Si: ostatic, (înv) chezaș. 2 Obiect dat ca zălog spre a garanta îndeplinirea unor obligații Si: amanet.

OTÁJ, otaje, s. n. (Înv.) Ostatic, chezaș. [Var.: otágiu s. n.] – Din fr. otage.

OTÁJ, otaje, s. n. (Înv.) Ostatic, chezaș. [Var.: otágiu s. n.] – Din fr. otage.

OTÁGIU, s. n. v. otaj.

OTÁGIU, otagii, s. n. (învechit) Ostatic; zălog, amanet. Furia lui provenea din cauză că fugise tînărul Marco Bozzari, pe care-l avea otagiu de la tată-său. GHICA, S. 158.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

otáj (înv.) s. n., pl. otáje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OTÁJ s. v. amanet, gaj, garanție, ostatic.

otaj s. v. AMANET. GAJ. GARANȚIE. OSTATIC.

Intrare: otaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otaj
  • otajul
  • otaju‑
plural
  • otaje
  • otajele
genitiv-dativ singular
  • otaj
  • otajului
plural
  • otaje
  • otajelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otagiu
  • otagiul
  • otagiu‑
plural
  • otagii
  • otagiile
genitiv-dativ singular
  • otagiu
  • otagiului
plural
  • otagii
  • otagiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

otaj otagiu

etimologie: