22 de definiții pentru osteni
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OSTENI, ostenesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Intranz. A-și pierde puterile din cauza unui efort; a obosi. 2. Refl. și intranz. A depune eforturi, a se strădui, a se trudi. ♦ Tranz. A supune la un efort; a obosi pe cineva. 3. Refl. și intranz. A obosi umblând, mergând; p. ext. a merge, a se duce undeva sau la cineva. – Din sl. ustanon, bg. ustan’a, rus. ustat’.
OSTENI, ostenesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Intranz. A-și pierde puterile din cauza unui efort; a obosi. 2. Refl. și intranz. A depune eforturi, a se strădui, a se trudi. ♦ Tranz. A supune la un efort; a obosi pe cineva. 3. Refl. și intranz. A obosi umblând, mergând; p. ext. a merge, a se duce undeva sau la cineva. – Din sl. ustanon, bg. ustan’a, rus. ustat’.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
osteni [At: PSALT. HUR. 57v/5 / V: (îrg) ~tăni, us~, (înv) ~tini, (reg) ustăni / Pzi: ~nesc / E: slv оустанѫ[1], bg устаня, rs устать] 1 vi (Înv) A se potoli. 2 vi (Îvr) A înceta. 3 vi (Îvp) A obosi. 4 vr (Îvr) A se sătura de ceva. 5-6 vir (Îvp) A depune un efort Si: a se strădui, a trudi. 7 vr (Înv; d. suflet) A se chinui. 8 vt (Înv) A supune la un efort. 9 vt (Înv) A supăra, a plictisi pe cineva cu cereri repetate, cu rugăminți etc. 10 vi (Înv; Mol; Trs) A obosi mergând. 11 vi (Mol; Trs; pex) A merge undeva. corectat(ă)
- În original, incorect tipărit: оустаиѫ — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OSTENI, ostenesc, vb. IV. 1. Intranz. A simți o slăbire a puterilor, a-și pierde puterile din cauza unui efort mare și îndelungat, a obosi, a fi sleit de puteri. Cînd ostenea... se închidea în odaia lui, dormea dus și peste două-trei sile se arăta iar liniștit. CARAGIALE, O. III 234. Și voinicii osteneau, Că povară grea duceau, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 309. 2. Tranz. A supune la un efort, a obosi. Atîta nestatornicie și răsturnare de simțiri omenești îi ostenea mintea și-l umplea de-o nespusă melancolie. VLAHUȚĂ, O. A. III 16. Văd... ceea ce n-aș mai dori să vadă nimene, pentru a-și osteni vederea. CREANGĂ, P. 243. Am plecat la ogorit Și rău boii-am ostenit. HODOȘ, P. P. 44. ♦ Refl. A se trudi, a se strădui. Privește cel puțin prin borta cheii Să știu că nu m-am ostenit degeaba. TOPÎRCEANU, B. 96. Pentru că... te-ai ostenit de ne-ai făcut adăpost, vreau să-ți fac și eu un bine. CREANGĂ, P. 239. E de prisos să vă mai osteniți... V-am judecat destul după cele ce mi-ați recitat. ALECSANDRI, T. I 283. ◊ Intranz. Furnica-n timpul verii asudă ostenind, Și cîte un grăunte adună-n moșinoi. NEGRUZZI S. II 247. 3. Refl. A obosi umblînd, mergînd; p. ext. a merge, a se duce undeva sau la cineva. Bine, prietine și frate Nechifor, am să mă ostenesc eu singur pînă acolo. SADOVEANU, O. VIII 251. ◊ Intranz. Fii bun și ostenește după mireasa acea adevărată. SEVASTOS, N. 56.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A OSTENI ~esc pop. 1. intranz. (despre ființe) A-și pierde puterile (în urma unui consum de energie); a ajunge în stare de slăbiciune; a obosi. 2. tranz. (ființe) A face să-i slăbească puterile; a aduce într-o stare de slăbiciune; a obosi. /<sl. ustanon
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE OSTENI mă ~esc intranz. pop. A depune eforturi susținute; a se strădui din răsputeri; a se obosi; a se căzni; a se chinui; a se necăji; a se munci. /<sl. ustanon
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ostenì v. 1. a cauza osteneală: cine se grăbește, curând ostenește; 2. a fi ostenit; 3. a-și pune toate puterile, a lucra cu inimă. [Slav. USTANO, a înceta, a sta, a rămânea; rus. USTANIE, osteneală].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ostăni v vz osteni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ostini v vz osteni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ustăni v vz osteni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
usteni v vz osteni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ostenésc v. intr. (din maĭ vechĭu ustenesc, d. vsl. ustaniti sen, a se pune, a se așeza. V. ostoĭesc). Obosesc, perd puterea: de mult ce am mers, am ostenit. V. tr. Obosesc, te fac să perzĭ puterea: lasă calu’n pas (saŭ la pas) ca să nu-l osteneștĭ degeaba. V. refl. Mă silesc din greŭ: mult m’am ostenit pîn’am ajuns. V. odihnesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ustenésc, V. ostenesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
osteni (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostenesc, 3 sg. ostenește, imperf. 1 osteneam; conj. prez. 1 sg. să ostenesc, 3 să ostenească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
osteni (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostenesc, imperf. 3 sg. ostenea; conj. prez. 3 să ostenească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
osteni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostenesc, imperf. 3 sg. ostenea; conj. prez. 3 sg. și pl. ostenească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OSTENI vb. v. căuta, încerca, sili, strădui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OSTENI vb. 1. v. obosi. 2. v. munci. 3. v. deranja. 4. v. strădui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OSTENI vb. 1. a obosi, (Ban.) a tăbărî. (A ~ de atîta muncă.) 2. a se munci, a se obosi, a se trudi, (înv. și pop.) a se nevoi, (fig.) a asuda. (Nu te mai ~ atîta pentru...) 3. a se deranja, a se obosi. (Nu era cazul să te ~ pînă la mine.) 4. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se sforța, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osîrdnici, a (se) osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ ca să rezolve problema.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
osteni vb. v. CĂUTA. ÎNCERCA. SILI. STRĂDUI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
osteni (ostenesc, ostenit), vb. – 1. A obosi, a vlăgui, a stînjeni. – 2. A se obosi. – 3. (Vb. refl.) A se deznoda, a se strădui, a se căzni. Origine îndoielnică, dar probabil sl. Se citează în general etimonul sl. ustati, ustaną „a termina” (Cihac, II, 232; Tiktin; Candrea), cf. rus. ustanie „oboseală”, ceh. ustati „a se osteni”, ceh. ustani „oboseală”; dar der. directă nu pare posibilă fonetic. Poate să fi fost o confuzie cu sl. istiniti „a se obosi”. Der. din lat. abstinere (Diez, Gramm., I, 3, 283) sau din ngr. ἄσθενος „debil” (Roesler 573; Schuchardt, Vok., III, 87) nu e posibilă. Uz general (ALR, I, 102). Der. osteneală (var. usteneală), s. f. (oboseală; trudă, efort; muncă istovitoare); ostenicios, adj. (obositor, supărător); ostenință, s. f. (oboseală, trudă); ostenitor, adj. (obositor, supărător); neostenit, adj. (neobosit).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
osteni, ostenesc, vb. intranz. – 1. A obosi. 2. A sta, a zăbovi: „Faceți bine, osteniți, / Că pre bine nimeriți” (Antologie, 1980: 154). – Din sl. ustanon, bg. ustaná, rus. ustat’ (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
osteni, ostenesc, vb. intranz. – 1. A obosi. 2. A sta, a zăbovi: „Faceți bine, osteniți, / Că pre bine nimeriți” (Antologie 1980: 154). – Din sl. ustanon (DEX).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
osteni, ostenescverb
- 1. A-și pierde puterile din cauza unui efort. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: obosi
- Cînd ostenea... se închidea în odaia lui, dormea dus și peste două-trei zile se arăta iar liniștit. CARAGIALE, O. III 234. DLRLC
- Și voinicii osteneau, Că povară grea duceau, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 309. DLRLC
-
-
- Privește cel puțin prin borta cheii Să știu că nu m-am ostenit degeaba. TOPÎRCEANU, B. 96. DLRLC
- Pentru că... te-ai ostenit de ne-ai făcut adăpost, vreau să-ți fac și eu un bine. CREANGĂ, P. 239. DLRLC
- E de prisos să vă mai osteniți... V-am judecat destul după cele ce mi-ați recitat. ALECSANDRI, T. I 283. DLRLC
- Furnica-n timpul verii asudă ostenind, Și cîte un grăunte adună-n moșinoi. NEGRUZZI S. II 247. DLRLC
- 2.1. A supune la un efort; a obosi pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: obosi
- Atîta nestatornicie și răsturnare de simțiri omenești îi ostenea mintea și-l umplea de-o nespusă melancolie. VLAHUȚĂ, O. A. III 16. DLRLC
- Văd... ceea ce n-aș mai dori să vadă nimene, pentru a-și osteni vederea. CREANGĂ, P. 243. DLRLC
- Am plecat la ogorit Și rău boii-am ostenit. HODOȘ, P. P. 44. DLRLC
-
-
- 3. A obosi umblând, mergând. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Bine, prietine și frate Nechifor, am să mă ostenesc eu singur pînă acolo. SADOVEANU, O. VIII 251. DLRLC
- Fii bun și ostenește după mireasa acea adevărată. SEVASTOS, N. 56. DLRLC
- 3.1. A merge, a se duce undeva sau la cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- ustanon DEX '98 DEX '09
- ustan’a DEX '09
- ustat’ DEX '09