43 de definiții pentru os (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OS, oase, s. n. 1. Element de bază al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dură, solidă și rezistentă, de culoare albă. ◊ Os mort = umflătură a unui os (de obicei a oaselor de la picioarele de dinapoi ale calului) provenită dintr-o lovitură, dintr-un efort sau transmisă pe cale ereditară. ◊ Expr. A(-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a nu mai putea îndura un rău; a-și pierde răbdarea. A băga (sau a-i intra cuiva) frica (sau spaima etc.) în oase = a (se) speria, a (se) îngrozi. A fi numai piele și oase sau a-i număra oasele = a fi foarte slab. A(-i) trece (cuiva) os prin os = a fi extrem de obosit. Până la (sau în) oase sau până la (sau în) măduva oaselor = în tot corpul; foarte mult, adânc. A-i rupe (sau a-i muia cuiva) oasele = a bate foarte tare pe cineva. A-i rămâne (sau a-i putrezi) oasele (pe undeva) = a muri departe de casă, prin locuri străine. A căpăta (sau a avea, a dobândi etc.) un os de ros = a obține (sau a avea) un avantaj, un profit. ♦ Os (1) sau material cornos prelucrat, întrebuințat la fabricarea unor obiecte, în industrie, în arte decorative etc. 2. Fig. (La pl.) Trup; ființă, făptură. 3. Fig. Neam, familie, viță. ◊ Expr. (A fi) din os sfânt (sau din oase sfinte, din os de domn sau domnesc) = (a fi) din neam domnesc, din familie domnitoare. 4. Compus: osul-iepurelui = plantă cu miros greu, cu flori trandafirii îngrămădite la vârful ramurilor spinoase (Ononis spinosa).Lat. ossum.

OS, oase, s. n. 1. Element de bază al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dură, solidă și rezistentă, de culoare albă. ◊ Os mort = umflătură a unui os (de obicei a oaselor de la picioarele de dinapoi ale calului) provenită dintr-o lovitură, dintr-un efort sau transmisă pe cale ereditară. ◊ Expr. A(-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a nu mai putea îndura un rău; a-și pierde răbdarea. A băga (sau a-i intra cuiva) frica (sau spaima etc.) în oase = a (se) speria, a (se) îngrozi. A fi numai piele și oase sau a-i număra oasele = a fi foarte slab. A(-i) trece (cuiva) os prin os = a fi extrem de obosit. Până la (sau în) oase sau până la (sau în) măduva oaselor = în tot corpul; foarte mult, adânc. A-i rupe (sau a-i muia cuiva) oasele = a bate foarte tare pe cineva. A-i rămâne (sau a-i putrezi) oasele (pe undeva) = a muri departe de casă, prin locuri străine. A căpăta (sau a avea, a dobândi etc.) un os de ros = a obține (sau a avea) un avantaj, un profit. ♦ Os (1) sau material cornos prelucrat, întrebuințat la fabricarea unor obiecte, în industrie, în arte decorative etc. 2. Fig. (La pl.) Trup; ființă, făptură. 3. Fig. Neam, familie, viță. ◊ Expr. (A fi) din os sfânt (sau din oase sfinte, din os de domn sau domnesc) = (a fi) din neam domnesc, din familie domnitoare. 4. Compus: osul-iepurelui = plantă cu miros greu, cu flori trandafirii îngrămădite la vârful ramurilor spinoase (Ononis spinosa).Lat. ossum.

os sn [At: PSALT. HUR. 118r/5 / Pl: oase și (rar) osuri / E: ml ossum] 1 Element de bază al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dură și rezistentă și prin culoarea albicioasă Si: (pop) ciolan. 2 (Reg; îs) ~ul umărului (sau pieptului) Claviculă. 3 (Reg; îs) ~ul pieptului Stern. 4 (Reg; îs) ~ul grumazului (sau ~ul spinării, ~ul după cap, ~ de tras) Loc de pe gâtul vitelor pe care se așează jugul Si: greaban. 5 (Reg; îs) ~ mort Umflătură ereditară sau dobândită a unui os, mai ales de la picioarele posterioare ale cailor. 6 (Reg; îas) Cocoașă. 7 (Reg; îas) Cartilaj al nasului. 8 (Ban; îas) Os temporal. 9 (Pop; îe) A rupe (sau a frânge, a muia) cuiva oasele A snopi în bătaie pe cineva. 10 (Pop; îe) A(-i) ajunge (cuiva) cuțitul la ~ A nu mai putea îndura un lucru, o situație etc. 11 (Îae) A-și pierde răbdarea. 12 (Pop; îe) A căpăta (sau a dobândi, a prinde etc.) un ~ (de ros) A obține sau a avea etc. un profit, de obicei neînsemnat. 13 (Pfm; îe) A fi numai piele și oase sau a fi numai oase înșirate, a-i fluiera (cuiva) oasele, a avea numai sufletul în oase, a-i curge oasele A fi foarte slab. 14-15 (Pfm; îe) A băga sau a(-i) intra (cuiva) frica (sau spaima, groaza, fiorii) în oase A (se) speria. 16 (Pop; îe) A(-i) rămâne (cuiva) oasele pe undeva A muri. 17 (Pfm; îe) A(-i) trece (cuiva) ~ prin ~ A fi extrem de obosit. 18 (Pop; îe) A fi copt la ~ A fi bătrân. 19 (Îae) A fi trecut prin multe experiențe. 20 (Pop; îe) (Până) la oase (sau la ~) sau până la măduva oaselor În tot trupul Si: adânc. 21 (Pop; îe) Pentru ~ În folosul personal. 22 (Reg; îe) A-i da (cuiva) de ~ A-i veni cuiva de hac. 23 (Reg; îe) A ști ce-i poate sau cât îi plătește (cuiva) ~ul A ști de ce este capabil cineva. 24 (Pfm; îe) A pune ~ul A munci din greu. 25 (Pop; îe) La oase! Formulă folosită pentru a huidui pe cineva. 26 (Reg; îc) ~-de-șarpe Boală care constă în inflamarea piciorului la om. 27-28 (Reg; îc) ~ul-iepurelui Plante cu miros greu, cu tulpini drepte, cu frunzele păroase și florile trandafirii, situate la vârful ramurilor și ale căror rădăcini se utilizează în medicină Si: (reg) asudul-calului, dărmotin, sălășitoare, sudoarea-calului, sudoarea-capului (Ononis hircina și Ononis spinosa). 29 (Reg; îc) ~-viu Trifoi-alb Si: capul-Sfântului-Ioan (Trifolium repens). 30 (Lpl) Oseminte. 31 (Lpl) Cadavru. 32 (Reg; de obicei îs) ~ gol Craniu. 33-34 (Os (1) sau) substanță cornoasă utilizată la fabricarea unor obiecte, în industrie etc. 35 (Reg; lpl) Oase (1) folosite de copii drept patine. 36 (Arg) Zar. 37 (Fig; mpl) Trup. 38 (Fig; mpl) Ființă. 39 (Reg; îls) Oase goale sau ~ gol Om sărac, zdrențăros. 40-41 (Îljv) Cu oasele goale (Care este) fără haine. 42 (Fig) Neam. 43 (Îe) (A fi) (din) ~ sfânt sau din oase sfinte A fi din neam domnesc. 44 (Fig) Descendent. 45-46 (Fig) Putere (fizică sau) sufletească. 47 Energie. 48 Pricepere. 49 (Pop; pan) Sâmbure cu înveliș lemnos.

OS, oase, s. n. 1. Element al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dură, solidă și rezistentă. V. ciolan. Alături cu cosciugul, zăcea un sac de oase. MACEDONSKI, O. I 47. Oasele albite de secăciune. EMINESCU, N. 25. Cine poate oase roade.Expr. A fi numai piele și oase (sau a fi numai pielea și oasele de cineva sau îi numeri oasele) = a fi foarte slab. A (sau a-i) trece os prin os = a fi extrem de obosit, de hărțuit. Pînă la oase (sau pînă la măduva oaselor) = în tot trupul, adînc. O umezeală rece pătrundea pînă la oase. BART, E. 182. A rupe (sau a frînge, a muia) cuiva oasele = a bate zdravăn (pe cineva), a snopi în bătaie. Am să-ți rup oasele... -Bine, să vedem care din noi. PREDA, Î. 52. A sta (sau a ședea, a se ridica etc.) în capul oaselor v. cap (III 2). A-i rămîne (sau a-i putrezi cuiva) oasele pe undeva = a muri pe undeva. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os v. ajunge. În carne și (sau și-n) oase = în persoană, în realitate, aidoma, aievea. Fără pălărie e exact Dante Alighieri, în carne și-n oase. C. PETRESCU, C. V. 88. A băga (sau a intra cuiva) frica (sau spaima, groaza, fiorii) în oase = a (se) speria, a (se) înspăimînta, a (se) îngrozi. Numai la numele lui ne intra groaza în oase. SADOVEANU, O. VII 376. Un lup cu niște ochi turbați... de băga fiori în oase. ISPIRESCU, L. 17. A căpăta (sau a dobîndi, a avea etc.) un os de ros = a obține (sau a avea etc.) un avantaj, un profit (de obicei neînsemnat). Fiindcă am dobîndit și eu un os de ros, mi-am pus în gînd să vă povestesc... lucruri care, de s-ar crede, m-ar da de minciună. ISPIRESCU, L. 40. Os mort = umflătură (tumoare) a unui os (de obicei a oaselor calului), care provine dintr-o lovitură, dintr-un efort etc. sau care se transmite pe cale ereditară. 2. Os (1) prelucrat pentru a fi întrebuințat la fabricarea unor obiecte, în industrie etc. Văzu un băț de os alb de tot, cioplit de mînă de meșter mare. DUMITRIU, N. 65.Drept în față, într-un cui, un șirag de metanii de os cafeniu. HOGAȘ, M. N. 137. Poartă în mîna dreaptă baston înalt, negru, cu măciulie de os alb. CARAGIALE, O. II 258. 3. (La pl.) Fig. Trup; ființă, făptură. Trimisul domnului de Colbert... se grăbi să-și odihnească oasele. SADOVEANU, Z. C. 187. O adiere de vînt, răcoritoare, pătrunse pînă-n sufletul flăcăului, alungîndu-i cele din urmă rămășițe de somn din oase. REBREANU, I. 45. El o ținea una, să-i aducă pe fata lui Verdeș-impărat, dacă vrea. să rămîie cu sufletul în oase. ISPIRESCU, L. 43. ◊ Oase-goale = om sărac, zdrențăros. Răsare soarele și încălzește și pe boieri și pe oase-goale, fără deosebire. DELAVRANCEA, A. 49. 4. Fig. Neam, familie, viță. Eu știu că nu mă trag din os de domn. DUMITRIU, N. 36. Silește pe un urmaș din osul lui, pe Petru Rareș, a se amesteca în trebile Transilvaniei. BĂLCESCU, O. II 176. ◊ Expr. (A fi) din os sfînt (sau din oase sfinte) = (a fi) din neam domnesc. Cei din oase sfinte nu cunosc moarte rușinoasă. SADOVEANU, Z. C. 160. ♦ Urmaș, descendent. E o nedreptate strigătoare la cer să te porți astfel cu un os boieresc. CAMIL PETRESCU, O. II 663.

OS oase n. (la om și la animalele vertebrate) 1) Țesut organic dur și rezistent, de culoare albă, din interiorul corpului; parte constitutivă a scheletului. ◊ A-și lăsa (sau a-i rămâne, a-i putrezi) oasele pe undeva a muri pe meleaguri străine. A băga (sau a-i intra) frica în oase a speria sau a fi speriat foarte tare. A(-i) rupe (sau a(-i) frânge, a(-i) muia) cuiva oasele a-l bate foarte tare pe cineva. A(-i) ajunge cuiva cuțitul la ~ a nu mai putea răbda o stare de lucruri. Până la (sau în) oase sau până la (sau în) măduva oaselor cu desăvârșire; complet. În carne și oase în persoană. A căpăta (sau a dobândi, a avea etc.) un ~ de ros a căpăta o favoare însemnată. A avea oase în burtă a se apleca anevoie. ~ mort afecțiune a oaselor de la picioarele calului, cauzată, de regulă, de o lovitură. ~ul-iepurelui plantă erbacee cu tulpină erectă, foarte ramificată, spinoasă, cu frunze eliptice, zimțate și cu flori mici, trandafirii, dispuse în vârful ramurilor. 2) Materie primă obținută din acest țesut organic. Nasturi de ~. 3) fig. Neam din care se trage cineva; sânge. ◊ (A fi) din ~ sfânt (sau din oase sfinte, din ~ domnesc (sau de domn) (a fi) de viță nobilă. /<lat. ossum

os n. 1. bucată dură și solidă ce constituie scheletul; 2. os de animal lucrat: pieptene de os; 3. Bot. osul iepurelui, dărmotin. [Lat. OSSUM].

os n., pl. oase (lat. ŏssum, cl. os, ossis, vgr. ostéon scr. asthi, asthan; it. pg. osso, pv. fr. cat. os, sp. hueso). Materie dură care formează scheletu omuluĭ și celor-lalte vertebrate: dințiĭ îs tot oase. În carne și oase, în persoană, în realitate. Pînă în măduva oaselor, adînc, foarte: a fi ud pînă la oase, a fi cuprins de frică pînă în oase. În capu oaselor, șezînd: mă rîdic în capu oaselor (Ch.N. I, 163). A fi numaĭ pelea și oasele, a fi foarte slab. A da cuĭva un os de ros, a-ĭ da o ocupațiune din care să trăĭască (și să tacă): dați-ĭ un os ca să tacă! A muĭa cuĭva oasele, a-l bate răŭ. Os mort, un fel de bubă la încheĭeturĭ. Osu ĭepureluĭ, dîrmotin. V. cĭolan, fildeș.

per os lav [At: DN3 / E: ml per os] Peroral.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OS s. 1. ciolan, (prin Mold.) bodolan, (prin Bucov.) boldan, (prin Maram.) ciont. (I-a dat câinelui un ~.) 2. (ANAT.) os coxal v. os iliac; os de sepie v. sepion; os hioid = os hioidian; os hioidian v. os hioid; os iliac = os coxal; os molar v. zigomă; os sternal v. stern; os zigomatic v. zigomă. 3. (BOT.) osul-iepurelui = a) (Ononis spinosa) (reg.) dârmotin, sălășitoare, sălăștioară, asudul-calului, sudoarea-calului; b) (Ononis arvensis) (reg.) sălășitoare, sălăștioară; c) (Ononis hircina) (reg.) sălășitoare; d) (Ononis repens) (pop.) sudoarea-calului, (reg.) sudoarea capului.

OS s. 1. ciolan, (prin Mold.) bodolan, (prin Bucov.) boldan, (prin Maram.) ciont. (I-a dat cîinelui un ~.) 2. (ANAT.) os de sepie = sepion; os malar = zigomă, os zigomatic; os sternal = stern; os zigomatic = zigomă, os malar. 3. (BOT.) osul-iepurelui = a) (Ononis spinosa) (reg.) dîrmotin, sălășitoare, sălăștioară, asudul-calului, sudoarea-calului; b) (Ononis arvensis) (reg.) sălășitoare, sălăștioară; c) (Ononis hircina) (reg.) sălășitoare; d) (Ononis repens) (pop.) sudoarea-calului, (reg.) sudoarea-capului.

OS MORT s. v. eparven, exostoză, spavan.

OSUL CĂLCÂIULUI s. v. calcaneu.

OSUL GENUNCHIULUI s. v. rotulă.

OSUL SPINĂRII s. v. coloană vertebrală, șira spinării.

os mort s. v. EPARVEN. EXOSTOZĂ. SPAVAN.

osul spinării s. v. COLOANĂ VERTEBRALĂ. ȘIRA SPINĂRII.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

os (oase), s. n.1. Ciolan. – 2. (Olt., Banat) Sîmbure, sămînță. – 3. Neam, viță, familie. – 4. (Pl.) Oseminte, schelet, resturi de mort. – Mr., istr. os, megl. uos. Lat. ossum (Pușcariu 1226; Candrea-Dens., 1290; REW 6114), cf. vegl. vuas, it., port. osso, prov., fr., cat. os, sp. hueso.Der. osamă, s. f. (Banat, oseminte), din lat. ossamen (Candrea); osi, vb. (rar, a osifica, a petrifica, a durifica); osiac, s. m. (Olt., ramură uscată), pe care Tiktin îl leagă poate greșit, de osie; osos, adj. (ciolănos), poate formație neol. (după Pușcariu 1229, direct din lat. ossuosus). Der. neol. osatură, s. f. (schelet, armătură), din fr. ossature; osifica, vb., din fr. ossifier; oseminte, s. n. pl., din fr. ossements (der. din lat. ossamenta, cf. Pușcariu 1227; Pascu, Beiträge, 22 și Scriban nu pare posibilă).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OS (lat. ossum) s. n. 1. Organ dur, de culoare albicioasă, format dintr-o componență organică de celule și fibre de colagen, impregnată cu substanțe minerale, în special fosfat și carbonat de calciu. O. este format dintr-un strat extern de țesut compact, acoperit de periost, și dintr-un strat intern de țesut spongios; porțiunea centrală a o. este umplută cu măduvă. Între ele, o. se leagă prin articulații și sunt mobilizate de mușchi. O. constituie elementele de bază ale scheletului vertebratelor și, după forma lor, se împart în: lungi (ex. femurul humerusul), scurte (ex. o. tarsiene, vertebrele) și plate (ex. o. iliace, o. craniului). O. determină forma forma generală a corpului și constituie un suport pentru părțile moi ale organismului; ele servesc ca suprafață de inserție a mușchilor, care prin contracția lor pun în mișcare oasele. Pe parcursul vieții o. se restructurează: celulele vechi se distrug și în locul lor se dezvoltă celule noi. La om, sistemul o. este alcătuit din 205 o. Structura oaselor reflectă adaptarea la factorii mecanici care acționează asupra lor. ◊ Os alveolar = porțiune din oasele maxilare care înconjoară alveolele dentare. ◊ Os hioid v. hioid.Os lacrimal = lamelă osoasă subțire, situată pe peretele intern al orbitei. ◊ Os iliac = os coxal.Os occipital v. occipital.Os parietal v. parietal.Os temporal v. temporal.Os unciform = os situat în extremitatea internă a capului, care prezintă pe fața sa interioară o apofiză ca un cârlig; se articulează pe fața inferioară cu baza metacarpienelor patru și cinci. V. schelet. (ZOOL.) Os de sepie = sepion. ◊ (MED. VET.; la cal) Os mort = exostoză. ♦ (La pl.) Oseminte. ♦ Os (1). prelucrat, folosit la fabricarea unor obiecte în industrie, în artele decorative etc. 2. Fig. Neam, viță. ◊ Expr. (A fi) din os domnesc (sau de domn) = (a fi) din familie domnitoare. 3. Osul-iepurelui = plantă subarbustivă, perenă, înaltă de 70 cm, foarte spinoasă, cu florile roz adunate în vârful ramurilor, care au un miros greu (Onosis spinosa). Crește prin pășuni și fânețe aride și pe soluri nisipoase. Rădăcina și frunzele se utilizează în medicina umană și veterinară.

EX OSSIBUS ULTOR (lat.) din oase (se ridică) răzbunătorul – Vergiliu, „Eneida”, IV, 625: „Exoriare aliquis nostris ex ossibus ultor” („Din oasele noastre să răsară un răzbunător”).

Tarde venientibus ossa! (lat. „Celor care întîrzie, oasele!”) – Expresia e folosită: 1) la propriu: cei care vin tîrziu la masă, nu mai găsesc decît oase – și 2) la figurat: cei care întîrzie, pierd o ocazie prielnică. Traducînd dictonul latin, francezii au făcut proverbul: „Aux tard-venus, les os”! FOL.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

os, oase s. n. 1. zar. 2. penis în erecție.

a băga carnea la salam și oasele la nasturi expr. (intl.) a comite un asasinat.

a da cu osul expr. (vulg.d. bărbați) a avea contact sexual.

a fi numai piele și os expr. (d. femei) a fi slab / sfrijit / firav.

a i se face os expr. (er.d. bărbați) a avea erecție.

a muia oasele cuiva expr. a bate rău de tot pe cineva.

a pune osul la treabă expr. a munci serios / cu răspundere.

a se mura până la oase expr. a se uda până la piele (pe ploaie).

a-i ajunge cuțitul la os expr. 1. a ajunge într-o situație limită 2. a nu mai răbda / suporta o stare de fapt / o situație

a-i frânge (cuiva) oasele expr. a bate foarte tare (pe cineva).

a-i ieși oasele prin piele expr. a fi sfrijit / slăbănog.

a-i intra frica / groaza în oase expr. a fi înspăimântat / îngrozit.

a-i rămâne (cuiva) ciolanele / oasele undeva expr. a nu se mai putea întoarce din locuri îndepărtate; a muri.

în carne și oase expr. în realitate, în persoană.

la oase rupere expr. (la fotbal – d. maniera de joc a unui jucător, a unei echipe) brutal, dur, violent.

numai oase înșirate / piele și os expr. (d. oameni) slăbănog, sfrijit.

Intrare: os (s.n.)
os1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • os
  • osul
  • osu‑
plural
  • oase
  • oasele
genitiv-dativ singular
  • os
  • osului
plural
  • oase
  • oaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

os, oasesubstantiv neutru

  • 1. Element de bază al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dură, solidă și rezistentă, de culoare albă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    diminutive: oscior
    • format_quote Alături cu cosciugul, zăcea un sac de oase. MACEDONSKI, O. I 47. DLRLC
    • format_quote Oasele albite de secăciune. EMINESCU, N. 25. DLRLC
    • format_quote Cine poate oase roade. DLRLC
    • 1.1. Os mort = umflătură a unui os (de obicei a oaselor de la picioarele de dinapoi ale calului) provenită dintr-o lovitură, dintr-un efort sau transmisă pe cale ereditară. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.2. Os sau material cornos prelucrat, întrebuințat la fabricarea unor obiecte, în industrie, în arte decorative etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Văzu un băț de os alb de tot, cioplit de mînă de meșter mare. DUMITRIU, N. 65. DLRLC
      • format_quote Drept în față, într-un cui, un șirag de metanii de os cafeniu. HOGAȘ, M. N. 137. DLRLC
      • format_quote Poartă în mîna dreaptă baston înalt, negru, cu măciulie de os alb. CARAGIALE, O. II 258. DLRLC
    • chat_bubble A(-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a nu mai putea îndura un rău; a-și pierde răbdarea. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • chat_bubble În carne și (sau și-n) oase = în persoană, în realitate. DLRLC NODEX
      • format_quote Fără pălărie e exact Dante Alighieri, în carne și-n oase. C. PETRESCU, C. V. 88. DLRLC
    • chat_bubble A băga (sau a-i intra cuiva) frica (sau spaima etc.) în oase = a (se) speria, a (se) îngrozi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Numai la numele lui ne intra groaza în oase. SADOVEANU, O. VII 376. DLRLC
      • format_quote Un lup cu niște ochi turbați... de băga fiori în oase. ISPIRESCU, L. 17. DLRLC
    • chat_bubble A fi numai piele și oase sau a-i număra oasele = a fi foarte slab. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A avea oase în burtă = a se apleca anevoie. NODEX
    • chat_bubble A(-i) trece (cuiva) os prin os = a fi extrem de obosit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble Până la (sau în) oase sau până la (sau în) măduva oaselor = în tot corpul; foarte mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote O umezeală rece pătrundea pînă la oase. BART, E. 182. DLRLC
    • chat_bubble A-i rupe (sau a-i muia cuiva) oasele = a bate foarte tare pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Am să-ți rup oasele... – Bine, să vedem care din noi. PREDA, Î. 52. DLRLC
    • chat_bubble A sta (sau a ședea, a se ridica etc.) în capul oaselor. DLRLC
    • chat_bubble A-i rămâne (sau a-i putrezi) oasele (pe undeva) = a muri departe de casă, prin locuri străine. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • chat_bubble A căpăta (sau a avea, a dobândi etc.) un os de ros = a obține (sau a avea) un avantaj, un profit. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Fiindcă am dobîndit și eu un os de ros, mi-am pus în gînd să vă povestesc... lucruri care, de s-ar crede, m-ar da de minciună. ISPIRESCU, L. 40. DLRLC
  • 2. figurat (la) plural Ființă, făptură, trup. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trimisul domnului de Colbert... se grăbi să-și odihnească oasele. SADOVEANU, Z. C. 187. DLRLC
    • format_quote O adiere de vînt, răcoritoare, pătrunse pînă-n sufletul flăcăului, alungîndu-i cele din urmă rămășițe de somn din oase. REBREANU, I. 45. DLRLC
    • format_quote El o ținea una, să-i aducă pe fata lui Verdeș-impărat, dacă vrea să rămîie cu sufletul în oase. ISPIRESCU, L. 43. DLRLC
    • 2.1. Oase-goale = om sărac, zdrențăros. DLRLC
      • format_quote Răsare soarele și încălzește și pe boieri și pe oase-goale, fără deosebire. DELAVRANCEA, A. 49. DLRLC
  • 3. figurat Familie, neam, sânge, viță. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Eu știu că nu mă trag din os de domn. DUMITRIU, N. 36. DLRLC
    • format_quote Silește pe un urmaș din osul lui, pe Petru Rareș, a se amesteca în trebile Transilvaniei. BĂLCESCU, O. II 176. DLRLC
    • 3.1. Descendent, urmaș. DLRLC
      • format_quote E o nedreptate strigătoare la cer să te porți astfel cu un os boieresc. CAMIL PETRESCU, O. II 663. DLRLC
    • chat_bubble (A fi) din os sfânt (sau din oase sfinte, din os de domn sau domnesc) = (a fi) din neam domnesc, din familie domnitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Cei din oase sfinte nu cunosc moarte rușinoasă. SADOVEANU, Z. C. 160. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.