10 definiții pentru oscior


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSCIÓR, oscioare, s. n. Diminutiv al lui os; osișor, osuț. – Os + suf. -cior.

OSCIÓR, oscioare, s. n. Diminutiv al lui os; osișor, osuț. – Os + suf. -cior.

oscior sn [At: ANON. CAR. / V: oșc~, (nob) oșîor / Pl: ~oare / E: os + -cior] 1-2 (Șhp) Os (1) (mic) Si: oscior (1-2), (pop) (1-2), osișor (1-2), (pop) osurele (1-2), osușor (1-2), (îvp) osuț (1-2), (reg) osui (1-2). 3 (Lpl; gmț) Oseminte. 4 (Lpl; gmț) Cadavru. 5 (Lpl; gmț) Ființă. 6 (Lpl; gmț) Trup.

OSCIÓR, oscioare, s. n. Diminutiv al lui o s. Trupul lui Andrei s-a risipit, pe lespezi, oscioare și țărînă. GALACTION, O. I 259. Îi dete să mănînce o găină friptă și îi zise să bage de seamă să nu piarză nici un oscior. ISPIRESCU, L. 56.

oșâor[1] sn vz oscior

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: oșîor LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

osciór s. n., pl. oscioáre

osciór s. n., pl. oscioáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSCIÓR s. ciolănaș, ciolănel, (înv. și pop.) osuț.

OSCIOR s. ciolănaș, ciolănel, (înv. și pop.) osuț.

Intrare: oscior
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oscior
  • osciorul
  • oscioru‑
plural
  • oscioare
  • oscioarele
genitiv-dativ singular
  • oscior
  • osciorului
plural
  • oscioare
  • oscioarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oscior

  • 1. Diminutiv al lui os.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciolănaș ciolănel osișor osuț 2 exemple
    exemple
    • Trupul lui Andrei s-a risipit, pe lespezi, oscioare și țărînă. GALACTION, O. I 259.
      surse: DLRLC
    • Îi dete să mănînce o găină friptă și îi zise să bage de seamă să nu piarză nici un oscior. ISPIRESCU, L. 56.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Os + sufix -cior.
    surse: DEX '98 DEX '09