8 definiții pentru orbesc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORBESC, -EASCĂ, orbești, adj. 1. Care aparține orbului2, de orb2. 2. Fig. (Despre acțiuni și sentimente) Care se manifestă orbește, nechibzuit, nesocotit, fără discernământ, lipsit de rațiune; necugetat. ♦ Peste măsură de mare; exagerat, exorbitant. – Orb2 + suf. -esc.
orbesc, ~ească a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ești / E: orb2 + -esc] 1 (Rar) De orb2 (1). 2 (Fig ) Care se manifestă irațional. 3 Exagerat. 4 (Reg; îs) Coș ~ Coș de nuiele fără fund.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORBESC, ORBEASCĂ, orbești, adj. 1. Care aparține orbului2, de orb2. 2. Fig. (Despre acțiuni și sentimente) Care se manifestă orbește, nechibzuit, nesocotit, fără discernământ, lipsit de rațiune; necugetat. ♦ Peste măsură de mare; exagerat, exorbitant. – Orb2 + suf. -esc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
ORBESC, -EASCĂ, orbești, adj. (Despre acțiuni și sentimente) Care se manifestă orbește; nesocotit, orb3. Afecțiune orbească. încredere orbească. ♦ Fig. ◊ Exagerat, exorbitant. Luase iar bani cu procente orbești. CARAGIALE, N. S. 28.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ORBESC ~ească (~ești) 1) Care este caracteristic pentru orbi; propriu orbilor. 2) fig. (despre manifestările oamenilor) Care se produce fără participarea activă a rațiunii; mecanic; mașinal; Supunere ~ească. /orb + suf. ~esc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
orbesc (rar) adj. m., f. orbească; pl. m. și f. orbești
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
orbesc (rar) adj. m., f. orbească; pl. m. și f. orbești
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
orbesc adj. m., f. orbească; pl. m. și f. orbești
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A81) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
orbesc, orbeascăadjectiv
- 2. (Despre acțiuni și sentimente) Care se manifestă orbește, fără discernământ, lipsit de rațiune. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: nechibzuit necugetat nesocotit orb
- Afecțiune orbească. încredere orbească. DLRLC
- 2.1. Peste măsură de mare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: exagerat exorbitant
- Luase iar bani cu procente orbești. CARAGIALE, N. S. 28. DLRLC
-
-
etimologie:
- Orb + sufix -esc. DEX '09 DEX '98