18 definiții pentru orăcăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORĂCĂÍ, pers. 3 orắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre broaște) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ (Fam.; despre copiii mici) A plânge, a scânci. [Prez. ind. pers. 3 și: orăcăiește] – Orac + suf. -ăi.

ORĂCĂÍ, pers. 3 orắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre broaște) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ (Fam.; despre copiii mici) A plânge, a scânci. [Prez. ind. pers. 3 și: orăcăiește] – Orac + suf. -ăi.

orăcăi vi [At: ALECSANDRI, P. III, 31 / V: (reg) orc~, orac~ / Pzi: orăcăie și ~ește / E: orac + -ăi] 1 (D. broaște) A scoate strigătul caracteristic speciei. Si: (reg) a măcăi, a miorcoti. 2 (Fam; d. copiii mici) A plânge.

ORĂCĂÍ, pers. 3 orăcăie, vb. IV. Intranz. (Despre broaște, rar, despre alte animale) A scoate strigătul caracteristic speciei. Buraticii orăcăiau în toate după- amiezile cu disperare. SADOVEANU, N. E. 101. Orătăniile se împrăștiată orăcăind speriate. REBREANU, R. II 189. Brotăceii orăcăiau în depărtare. ISPIRESCU, E. 292. ◊ (Depreciativ, despre alte ființe) Cîntam ca cucoșul, orăcăiam ca broasca, zbieram ca vaca. HOGAȘ, DR. II 46. Deodată se aud prin casă o mulțime de glasuri... unele orăcăiau ca broasca, altele mornăiau ca ursul. CREANGĂ, P. 302. ♦ (Despre copii sugaci) A plînge, a scînci. Mi te-a înfășat, Mi te-a legănat Și mi te-a culcat... Tu n-ai adormit Ș-ai orăcăit. TEODORESCU, P. P. 446. – Prez. ind. pers. 3 și: orăcăiește (BELDICEANU, P. 57, BOLINTINEANU, O. 195, ALECSANDRI, P. I 203).

A ORĂCĂÍ pers.3 ~iéște intranz. 1) (despre broaște) A scoate sunete monotone, repetate și răsunătoare, caracteristice speciei; a face „orac-orac”. /orac + suf. ~ăi

orăcăì v. 1. a striga, vorbind de păsări: găini, rațe, gâște orăcăesc în toate părțile Gr. AL.; 2. a ocăcăi: mii de broaște în lung orăcăesc AL.; 3. a se văeta (de copii). [Cf. horcăi].

orácăĭ, și -ăĭesc v. intr. (d. orac, orac, țipetu pruncilor și al broaștelor). Plîng, vorbind de pruncĭ. Strig, orăcăĭesc, vorbind de broaște și rar de păsările de curte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orăcăí (a ~) vb., ind. prez. 3 orắcăie, imperf. 3 sg. orăcăiá; conj. prez. 3 să orắcăie

orăcăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. orăcăie, imperf. 3 sg. orăcăiá

orăcăi (ind. prez. 3 sg. și pl. orăcăie)

orăcăesc, orăcăe 3, orăcăiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORĂCĂÍ vb. a ocăcăi, (rar) a miorcăi, (reg.) a măcăi, a miorcoti, a răcăni. (Broasca ~.)

ORĂCĂÍ vb. v. miorcăi, plânge, scânci, smiorcăi.

orăcăi vb. v. MIORCĂI. PLÎNGE. SCÎNCI. SMIORCĂI.

ORĂCĂI vb. a ocăcăi, (rar) a miorcăi, (reg.) a măcăi, a miorcoti, a răcăni. (Broasca ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

orăcăi, orăcăi v. i. (d. copiii mici) a plânge, a scânci

Intrare: orăcăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orăcăi
  • orăcăire
  • orăcăit
  • orăcăitu‑
  • orăcăind
  • orăcăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • orăcăie
(să)
  • orăcăie
  • orăcăia
  • orăcăi
  • orăcăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • orăcăie
(să)
  • orăcăie
  • orăcăiau
  • orăcăi
  • orăcăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orăcăi
  • orăcăire
  • orăcăit
  • orăcăitu‑
  • orăcăind
  • orăcăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • orăcăiește
(să)
  • orăcăiască
  • orăcăia
  • orăcăi
  • orăcăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • orăcăiesc
(să)
  • orăcăiască
  • orăcăiau
  • orăcăi
  • orăcăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orăcăi

  • 1. (Despre broaște, rar, despre alte ființe) A scoate strigătul caracteristic speciei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Buraticii orăcăiau în toate după-amiezile cu disperare. SADOVEANU, N. E. 101.
      surse: DLRLC
    • Orătăniile se împrăștiară orăcăind speriate. REBREANU, R. II 189.
      surse: DLRLC
    • Brotăceii orăcăiau în depărtare. ISPIRESCU, E. 292.
      surse: DLRLC
    • depreciativ Cîntam ca cucoșul, orăcăiam ca broasca, zbieram ca vaca. HOGAȘ, DR. II 46.
      surse: DLRLC
    • depreciativ Deodată se aud prin casă o mulțime de glasuri... unele orăcăiau ca broasca, altele mornăiau ca ursul. CREANGĂ, P. 302.
      surse: DLRLC
    • 1.1. familiar Despre copiii mici:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plânge scânci un exemplu
      exemple
      • Mi te-a înfășat, Mi te-a legănat Și mi te-a culcat... Tu n-ai adormit Ș-ai orăcăit. TEODORESCU, P. P. 446.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Orac + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09