12 definiții pentru opreliște


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPRÉLIȘTE, opreliști, s. f. Măsură, dispoziție de interzicere a ceva; interdicție, prohibiție; p. ext. piedică, obstacol în calea unei acțiuni; stavilă. – Opri + suf. -eliște.

opreliște sf [At: VARLAAM, C. 310 / Pl: ~ti / E: opri + -eliște] 1 Obstacol în calea unei acțiuni Si: (îvp) stavilă, zăgaz. 2-3 (Poruncă sau) măsură prin care se interzice ceva Si: interdicție, prohibiție. 4 (Înv) Arestare. 5 (Reg) Loc unde se adună apa prin oprirea unei gârle. 6 Loc înaintea strungii, unde stau oile Si: (reg) staniște.

OPRÉLIȘTE, opreliști, s. f. Poruncă sau măsură prin care se interzice ceva; interdicție, prohibiție; p. ext. piedică, obstacol în calea unei acțiuni; stavilă. – Opri + suf. -eliște.

OPRÉLIȘTE, opreliști, s. f. Poruncă sau măsură prin care se interzice un lucru; p. ext. piedică, obstacol în calea unei realizări; interdicție. Cu toată opreliștea stăpînirii... mulți negustori preferau în loc de judecata Divanului judecata mahalalei. CAMIL PETRESCU, O. II 94.

OPRÉLIȘTE ~i f. înv. 1) Măsură prin care este interzis ceva; îngrădire; interdicție. 2) Factor care încurcă sau îngreuiază realizarea unui lucru; piedică; stavilă; obstacol. [Sil. -pre-] /a opri + suf. ~eliște

opréliște f. (d. opreală). Vechĭ. Azĭ pop. Oprire, interzicere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

opréliște (o-pre-) s. f., g.-d. art. opréliștii; pl. opréliști

opréliște s. f. (sil. -pre-), g.-d. art. opréliștii; pl. opréliști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OPRÉLIȘTE s. v. dificultate.

OPRÉLIȘTE s. v. interdicție, interzicere, împiedicare, oprire, prohibire, prohibiție.

opreliște s. v. INTERDICȚIE. INTERZICERE. ÎMPIEDICARE. OPRIRE. PROHIBIRE. PROHIBIȚIE.

OPRELIȘTE s. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, piedică, stavilă, (pop.) opreală, poticală, potrivnicie, (înv. și reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit o mare ~.)

Intrare: opreliște
opreliște substantiv feminin
  • silabație: o-pre-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opreliște
  • opreliștea
plural
  • opreliști
  • opreliștile
genitiv-dativ singular
  • opreliști
  • opreliștii
plural
  • opreliști
  • opreliștilor
vocativ singular
plural

opreliște

etimologie:

  • Opri + sufix -eliște.
    surse: DEX '98 DEX '09